poeme cu lumpeni (1)

 fotografie de grup.

 

Oameni fără

iubite şi fără

neveste. Oameni

care ronţăie sticsuri

într-un vagon de

metrou ca nişte

şoareci bătrâni

şi işi pipăie

gâturile zbârcite.

Oameni care se

întorc de la lucru în

pelerine uzate de

ploaie, ca o

armată învinsă,

purtând in sacoşe

funingine şi

miros a rom ieftin.

Oameni

transpiraţi şi

murdari

care se uită

unii la alţii cu ură.

Ii văd

seară de seară la

cârciumă. Le

privesc pelerinele

lungi care fâlfâie ca

drapelele

unor ţări comuniste.

Iar pe scaunul

din faţa mea

nu şade nimeni. Mâinile

mele sunt

galbene de

tristeţe, ca ale

romanovilor şi

habsburgilor. Ca ale

celor

nu foarte

puternici.

O fantomă

umblă iarăşi

prin europa.

Şi îmi vine să

urlu

spre cartierele

bogătaşilor: „Trăiască

revoluţia mondială! Trăiască

lenin si troţki!”