poeme cu lumpeni (2)

 inginerul

 

În noaptea când a

murit inginerul

nici o stea nu s-a

clintit de la locul ei.

Beţivii din rahova

au băut ca de obicei

până la ora închiderii.

Au bătut încruntaţi

cărţile de şeptic

ameninţându-se pe

furiş cu cuţitele.

Nu se vedea nicăieri

nici servieta cu

diploma lui jerpelită

pe care obişnuia

să o treacă din

mână în mână,

urlând că a fost

inginer şi

şef de şantier.

Nu-l credea nimeni.

Se obişnuise să fie

umilit şi bătut.

Acum probabil că

îi arată lui Dumnezeu

diplomele lui zdrenţuite.

Aşteptând poate

să-i mângâie fruntea

urâtă şi cheală

fetele alea din

saint-malo

cu ochii lor

de culoarea

apei de mare.

Visând

o bucată mică de

pâine şi

o bucată

mare de

carne.