post colocviale

e evident ca ma refer la colocviul tinerilor scriitori (desi departajarea asta e cam aiuristica, caci ne face sa asteptam acum colocviul scriitorilor mici si mijlocii vorba lui cosmi dragomir, al scriitorilor cu ochi albastri,  cu 6 degete la o mana sau al scriitorilor peste 85 de ani, mai mult sau mai putin muribunzi) de la alba iulia.

iata cateva concluzii, ale unui observator, impartial datorita „nefastei cronologii”

  • tinerii scriitori au un pronuntat spirit pragmatic, urmand cu fidelitate traditia instituita de generatiile mai varstnice. principalele teme de dezbatere au fost: cum sa fim tradusi, cum sa ajungem la festivaluri internationale (desi aici interventia lui leac a fost o salvare), cum e cu premiile literare, cum e cu Usr ( sa fie ciuma, sa fie muma??). se pare ca nu intereseaza *decat evident in discutiile private* chestii de felul: cum sa scriem mai bine, cum sa ne citim mai bine, cum sa ne uram mai putin, cum sa facem ceva durabil impreuna..
  • ii pot intelege si chiar admira uneori  pe rebeli si gesturile de insurgenta ale tinerilor scriitori care isi baga picioarele in usr. dar e o mica problema: cand ai asemenea opinii, pe care le exprimi in public, nu iei parte la manifestari organizate pe banii usr decat cu riscul de a fi taxat drept ipocrit
  •  ca vorba aia – insurgentii de astazi – presedintii de maine ai uniunii. nu m-as mira sa aflu ca si manolescu gandea asa transant la 30 de ani importriva institutiilor vremii. iar aia care l-ati citit pe caragiale poate ca veti fi stiind de unul coriolan draganescu.
  • revederea cu profesorul ion pop mi-a adus aminte de vremurile frumoase din studentie si de varsta de aur a revistei echinox ( cand eram mai tanar si avem ficat)
  • manasia si khasis mi-au mai confirmat o data ca au fibra de poet blestemat si in acest sens mi-a ramas f viu in minte gestul extraordinar de „impusca luna” a lui khasis care vroia cu disperare ca isi distruga buletinul, ca LiTai -Pe cand vroia sa pescuiasca luna din fluviu. colegii de generatie i-au salvat insa actul de identitate.
  • mi-a placut mult poemul citit de coman la recital si m-am bucurat sa o reintalnesc pe rita chirian pe care o stiu de cand era eleva si nu profesoara. strigatele de revolta ale lui ianus si-au pastrat forta si autenticitatea ceea ce ma linisteste. ceilalti in general calzi si placuti.
  • oare chiar sa moara literatura? nu-i nimic, daca moare, ne apucam de fotbal
Anunțuri

3 răspunsuri to “post colocviale”

  1. chapeau bas!
    si totusi cineva ar trebui sa explice „tirania” asta a „batrinilor”, asociati mereu – desi nu intotdeauna pe drept – cu institutionalizarea literaturii si cu osificarea „metodei”.
    citesc acum „strigatul pietrelor” al foarte titratului nipon hikaru okuizumi si ma gindesc in ce raft de librarie ar fi putut sta o astfel de proza, la noi…

    dar aveti dreptate, ne putem apuca de fotbal: se pare ca romanul abia acum incepe sa inteleaga adevaratul fenomen (si nu numai in alegoricul fotbal)

  2. […] mai scris despre colocviu: Rita Chirian, Octavian Soviany, Razvan Tupa, un cristian, Miruna Vlada, white […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: