atentie, vin bistritenii!

vineri ora 18 la Cafeneaua de la Muzeul Literaturii. voi fi negresit acolo sa-i ascult citind pe Dan Coman, Marin Malaicu Hondrari, Ana Dragu, Florin Partene. mai multe despre autori gasiti aici. iata ce am scris candva despre Marin Malaicu Hondrari, volumul sau de debut despre care s-a scris foarte putin. el este un autor foarte drag inimii mele si care ar merita o mult mai buna mediatizare:

marin-malaicu-hondrari

Exerciţii de zbor  

    Lipsit de patosul autenticist al promoţiei sale, Marin Mălaicu-Hondrari (Zborul femeii pe deasupra bărbatului, Editura Eikon, 2004) e un fantast care îşi declară în mod explicit “ataşamentul faţă de închipuiri”, cultivând un “lirism metafizic” ce se plasează oarecum în linia şcolii poetice ieşene (Mihai Ursachi, Nichita Danilov, Lucian Vasiliu), iar poemele sale dobândesc adeseori aspectul parabolei greu descifrabile, amintind, prin aerul său de stranietate, de tablourile unui De Chirico. Configurate după faimosul principiu al “fanteziei dictatoriale”, despre care vorbea cândva Hugo Friedrich, asemenea texte trimit cu gândul, fireşte, către vârstele mai vechi ale poeziei, pe care Mălaicu-Hondrari le evocă, discret şi nostalgic, căci timpul poemelor sale este mai cu seamă trecutul (trecutul lumii şi al literaturii), abordând uneori măşti şi costume de epocă, facies-ul alchimistului sau al histrionului medieval: “oră indistinctă/toamnă fără sfârşit/asupră-mi revarsă ce-i fără de umbră/mă-ngropi în stranietate şi vis/uitarea ce-mi dai mă tulbură încă//am la mine pumnalul oglinda şi masca/răul întreg se sfârşeşte aici/de vinul cel negru sunt cupele pline/urma-nsânerată a buzelor e ştearsă de-acum”. Un frison mistic (atât de rar la autorii grupului 2000) vibrează în versurile poetului care resimte “chemarea înaltului”, elaborând “exerciţii de zbor” marcate de aspiraţia desprinderii de teluric, al căror resort este, ca în filosofia lui Platon, iubirea. Purificat de aspectele sale carnale, erosul se va converti aici în agape, iar femeia devine întruchiparea văzută a lumilor spiritulale, este călăuza bărbatului prin zonele eterate ale fiinţei. Ea va fi evocată pe fundalul dioramelor metafizice, care sunt infern şi paradis totodată, în poeme ce rescriu, cu mijloacele poeziei actuale, pagini de lirică medievală: “stau pe un aerodrom/la piept cu o carte în flăcări/ unde femeia îşi începe zborul/iubita mea îmi aşternea de somn/o, ai milă/păşunile verzi s-au deschis inimii mele/dar e-o capcană şi un gol de aer în inima mea/şi inima mea e tristă ca un urs grizzly/căci un urs grizzly zace în inima mea/vorbeşti despre o noapte ce va veni/despre cartea ta iluzorie/vorbeşti şi vorbeşti/ticăie ticăie ceasul/dar nimic nu întrerupe/zborul femeii pe deasupra bărbatului/tu eşti copacul/tu eşti apa/sărutul ce desperechează sânii/eşti noapte ce mă despoi/dansez şi mă cutremur/iubirea-mi şi zborul tău străbate-vor vremuri” (Zborul femeii pe deasupra bărbatului). Poezia devine, în felul acesta, o artă a “rescrierii”,  autorul ia ipostaza  scriptorului dezabuzat, care şi-a pierdut credinţa în magia versului, iar scrisul său se plasează sub semnul “operei imperfecte”, e o generare de forme groteşti care pune în lumină incapacitatea poeziei de a scrie realul: “să vrei să scrii o scrisoare unui prieten/ – dar nu-ţi aminteşti cu claritate chipul lui – /şi nu ai la îndemână o fotografie cu el//aşa cu fiecare cuvânt liniile feţei i le tulburi/devin groteşti unele altele îşi pierd/orice urmă de consistenţă/apoi vine vidul şi le înghite//(…) atunci te întorci spre oglindă/întipăreşti adânc în minte chipul acolo văzut/apoi abandonezi scrisoarea/şi zile-n şir te prefaci că n-ai şti ce înseamnă asta” (Vălul). În consecinţă. Mălaicu-Hondrari va scrie în cele din urmă o “poezie a poeziei”, care oscilează între zborurile entuziast-romantice ale fantazării şi scepticismul unui spirit contaminat cu toxinele postmodernităţii, care evocă apocalipsa semnelor şi a bibliotecilor, vestind moartea literaturii, în texte unde siluetele feminine (metafore ale poeziei) poartă stigmatele descompunerii: “Voioasă şi intransingentă, mă purta prin labirintul gândirii ei ce aparţinea integral imperiului morţii. Limbajul ei sărăcăcios mă îngrozea şi mă fascina deopotrivă. Moarte, hoit, cadavru, putrefacţie – acestea sunt cuvintele în jurul cărora monoloagele ei gravitau “ (Despre feluritele închipuiri ale aceleiaşi femei). Şi odată cu această conştiinţă a futilităţii actului scriptural, poetul renunţă treptat la decorurile şi recuzita “de epocă”, adoptând acea formulă hibridă pe care îmi place s-o numesc cvasiliteratură, situată la graniţa dintre poezie şi proză, poem şi pagină de jurnal, ca în textul intitulat Lungul drum al autorului către servitute, o fabulă scripturală ce gravitează în jurul cuplului autor-cititor, mărturisind, încă odată, eşecul literaturii. Viziunea poetului este acum dezabuzată şi cinică, denunţă “prostituţia artei” care s–a transformat într-o producţie nesfârşită de “înlocuitori”, iar paginile sale devin un veritabil “carnaval al literaturii” traversat de măştile diforme ale pseudo-artiştilor. Limbajul, la rândul său, îşi pierde valenţele de instrument metafizic, se demonizează, în vreme ce aspiraţia spre idealitate se preface în deriziune şi blasfemie, iar frisonările mistice sunt substituite de tentaţia luciferică: “Femeia întinsă lângă mine este, mai bine zis a fost, o călugăriţă. Intru în erecţie numai la gândul că i-am furat lui Dumnezeu iubita”. Poemele lui Mălaicu-Hondrari aparţinându-i, neîndoielnic, unui homo duplex, care, aşa cum scria tot Hugo Friedrich, referindu-se la Baudelaire, nu-şi poate realiza aspiraţia spre spiritual decît după ce şi-a satisfăcut pornirile demoniace. Ceea ce rămâne însă cu adevărat esenţial este miza metafizică a acestei poezii, care îl singularizează pe Marin Mălaicu-Hondrari în tabloul de grup al promoţiei 2000, dându-i parcă aerul melancolic al personajelor lirice din baladele unui Radu Stanca.

Anunțuri

2 răspunsuri to “atentie, vin bistritenii!”

  1. Voi face tot posibilul să vin, e un eveniment care merită toată atenția iubitorilor de poezie.

  2. http://centrulepc.blogspot.com/2009/09/concursul-de-creatie-literara-nora-iuga.html

    Organizat de Onesti. Cred ca merge un mic anunt pentru asta. Poate si o poza. 🙂

    Salutare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: