amintire cu sociu

L-am văzut într-o seară

în mijlocul unei hrube

pline de fum,

pipăindu-şi uşor

ficatul şi pancreasul,

ca şi cum aştepta

explozia unei

mici supernove.

Părea obosit

ca un transatlantic.

Tocmai venea

şchiopătând din

bukowski.

Tocmai începuse să scrie

cu toate organele.

si alte poeme gasiti in revista Orizont din august. sunt obosit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: