Ion Zubaşcu

tocmai am terminat de citit cel mai recent volum al optzecistului Ion Zubaşcu, Moarte de om. O poveste de viaţă, editura Limes, Cluj, 2010. avertismentul pe care il lansam saptamanile trecute legat de revenirea in forta a generatiei 80 se confirma inca o data. volumul este absolut extraordinar. desi tema este una foarte grava, ceea ce da forta si autenticitate volumului este jocul pe mai multe timbre poetice, facand din povestirea unei experiente limita un mozaic experimental de voci si atitudini. o carte pe care v-o recomand ca pe una din  cele mai consistente volume de poezie ale ultimilor ani.

cartea o puteti procura de aici. si fiindca exista cateva elemente comune cu volumul Regele dimineţii de Alexandru Muşina, voi posta aici unul din poemele care m-au impresionat cel mai mult din carte unde este si Muşina menţionat:

Splendoare cu citostatice

mai mulţi colegi de generaţie sânt pe moarte

Angela Marinescu e de o viaţă întreagă pe moarte

şi publică în Vatra superbul ei poem Ultima seară

în acelaşi număr clocotind de viaţă în care Alexandru Muşina

şi el grav bolnav îşi distilează în poeme uluitoare

strigătul lui de disperare alături de Gheorghe Crăciun

dus nu demult de Nedelciu Stratan Monoran Bîrgău

şi Dan David de Aurel Dumitraşcu Mariana Marin

Al. Comdeescu Augustin Frăţilă şi Ion Mureşan

murind zi de zi noapte de noapte mulţi ani la vedere

cu paharul în mână în pagină clatinându-se bălăbănindu-se

rostind cu voioşie Prezent! când moartea strigă catalogul

şi Groşan Vinicius Suciu Msarian Drăghici Bîrsilă Gusti Doman

sunt scoşi la tablă uzi leoarcă de sudoare şi vai nu se simt prea bine

nici ei ca şi cum ar fi fost o competiţie şcolărească între noi

cine moare primul cine moare mai singur mai înspăimântător

nu m-am putut afirma deodată cu ei n-am putut ţine pasul

poate că am fost mult mai lacom la viaţă decât la literatură

destinul nu mi-a îngăduit mai mult numeroasa familie

comunismul tranziţia sărăcia cumplită singurătatea

dar acum moartea îmi mai acordă o ultimă şansă

să-i ajung din urmă sau chiar să-i întrec

cu ştiinţa mea înnăscută şi inegalabilă

cu talentul meu unic şi inegalabil de-a muri

Anunțuri

7 răspunsuri to “Ion Zubaşcu”

  1. Dle Soviany, e superb poemul, dar „cartea o puteti procura de aici” n-ar trebui sa apara asa cum se vede mai sus, ca ultim vers al poemului :))

  2. Ai stricat tot farmecul poemului , domnule Soviany . Stiu ca ti-e greu sa te critice cineva , indreapta pocinogul si lasa poemul intreg !

  3. Octavian Soviany Says:

    cred ca numai o lectura foarte neatenta (ca sa nu spun mai dur) ar fi putut ajunge la concluzia ca acel anunt era parte a poemului. am modificat insa, desi nu stiu cine v-a spus ca nu imi place sa fiu criticat. dar fie, un blog implica si astfel de comentarii de natura superficiala. ma asteptam la impresii despre continutul poemului, dar se pare ca pentru unii numai forma este accesibila.

  4. Octavian Soviany Says:

    foarte bine punctata cronica lui Vancu , va multumesc ca mi-ati semnalat-o.

  5. Dragă Octavian,
    sunt bucuros să constat că „am vibrat” odată! Iată, tocmai am publicat şi eu, pe http://vasilegogea.wordpress.com/ , un poem inedit al lui Ion, însoţit şi de cîte vorbe ale mele (dar, nu numai).
    „Generaţia” respiră!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: