Ana Dragu

pentru a-mi consolida proiectul de prezentare a tinerilor poeti in care cred, trebuie adaugata si cronica la Ana Dragu, o poeta din Bistrita descoperita recent, care m-a impresionat foarte tare.

Tratatul de descompunere

    Puţin mediatizată, bistriţeanca Ana Dragu (Păpuşa de ceară, Editura Charmides, 2008) este totuşi o voce lirică dintre cele mai remarcabile, situată undeva la graniţa dintre poezia „deprimistă”  a Ruxandrei Novac şi butaforiile baroce ale fantaştilor din familia spirituală a lui Teodor Dună, Dan Coman sau Claudiu Komartin. Substanţa poemelor sale este o singurătate angoasantă, generată de sentimentul „morţii tuturor” şi de obturarea canalelor de comunicare, ceea ce face ca lumea să capete aspectul unui spital uriaş, ipostază, desigur, a carcerei ontologice: „Ciudată încăpere, îngaimă. fără nicio fereastră. poate/ să vină sfârşitul lumii afară şi noi să nu ştim nimic. încă/ nu e mort. sedative puternice îl împacă şi începe să/sforăie. camera asta de inox se deschide doar pe dinafară./înăuntru vine des sfârşitul lumii şi ceilalţi nu ştiu nimic/despre asta. aici ne hrănesc cu tuburi şi ace subţiri iar noi/dăm recunoştinţă şi dăm sânge direct din plămâni, din glezne şi din tâmple” (salonul). În interiorul acestui spaţiu carceral, care zădărniceşte orice tentativă de evaziune, subiectul uman e devorat de maladii stranii; ne aflăm în lumea senzorilor tociţi, a „orbirii” şi a muţeniei”,, a trupului care „dospeşte” nesănătos, asemenea celulelor canceroase, dar şi a crizelor depresive, ce se exteriorează în gesturi de autogresiune, trădând lucrarea „pulsiunii de moarte” despre care vorbea Freud: „aici se tace. carnea se face caldă şi noaptea vâscoasă./camera mea e singura în care pot să fiu bolnavă. stau/întinsă pe pat şi pot auzi carnea. noaptea miroase a păr/moale. carnea mea creşte şi descreşte creşte şi descreşte/carnea mea e ca o febră. totul e pregătit. şi când totul e/pregătit, mă ridic încet. mă aplec, fac un unghi de/nouăzeci, îmi iau avânt şi mă izbesc cu capul de perete” (salonul). Avem de a face cu o lume în care omul se descompune de viu, dobândind progresiv aspectele cadavericului, cu o lume peste care planează, ca o caricatură sinistră, umbra „Dumnezeului rău”: „avem un tată fermecător şi glumeţ. musafirii se/prăpădesc de râs ore în şir lângă el şi pleacă la casele lor/abia spre dimineaţă. nimeni nu îl face de râs pe tatăl/nostru. nimeni nu fuge de acasă. nimănui nu-i e rău./pentru că tatăl nostru nu cumpără sicrie de un metru./tatăl nostru e arhitect şi ne spală pe faţă aproape în/fiecare seară. în fiecare seară stropim pereţii cu roşu. în/fiecare seară, apă rece cu sânge (…)/d-aia ne e groază când ne bat vecinii la uşă. pentru că noi/nu primim în vizită pe oricine. pentru că ei se sperie când/văd picioarele ieşind de sub pian. tatăl nostru doarme sub/pian între scrumiere” (copilării. tatăl nostru). În acest univers iubirea însăşi nu poate lua decât forma amorului maladiv, astfel că o bună parte din cartea Anei Dragu este un soi de basm de dragoste plin de stranietate, care vorbeşte despre tribulaţiiile unui cuplu spectral, proiectate pe un fundal de roman gotic, amintind oarecum de poezia mai veche a Ilenei Mălăncioiu. Acum ritualul apropierii se converteşte într-o pantomimă burlescă, pe linia caricaturalului „sângeros”, devenind în cele din urmă ceremonie funebră: „îşi culege dinţii de jos şi zâmbeşte. zâmbetul lui e/mai trist decât mine. o milă desăvârşită i se zbate în/tâmple. mă cheamă la el de pe marginea patului. mă/priveşte cu ochi de caniş. face fel de fel de/giumbuşlucuri. i-e frică. îmi face din ochi să zâmbesc şi/dintr-un deget scorţos când nu, de frica lui m-am ascuns/într-un pat  putrezit. de frica lui, nu am inimă. stau aici./tac. El nu vine în patul ăsta nici mort, nici mort. lângă mine/am aranjat câteva pietre. teodor îşi culege dinţii de pe jos. mi-i aşază în palmă. îmi spune: <<strânge. strânge/până la oase>>. şi îmi zâmbeşte. îi e o milă desăvârşită./strâng palma şi dinţii lui până la oase. îi vine să plângă”. (teodor). Existenţa  se transformă din acest moment într-un preludiu thanatic, e precară, nesigură, se cere permanent confirmată prin intermediul senzorilor tactili, singurii care par să mai funcţioneze, în mijlocul unui spaţiu populat de entităţi reziduale, unde vii şi morţii convieţuiesc într-o angoasantă devălmăşie, ca în ziua Apocalipsei: „<<Te priveam în somn cum zgîriai tăblia de la pat, cu un/gest dintre ale tale, gesturile unui orb poate, care trebuie/ să atingă pentru a putea crede în consistenţa lucrurilor/care îl înconjoară, care trebuie să atingă lumea mereu şi/ mereu pentru a nu se rupe de ea>>. şi unghiile tale/muşcau adânc din pătură, apoi tot patul avea urme/lucioase de dinţi şi tu dormeai în linişte. acum loveşti/pietrele şi pipăi cu o mie de gesturi fiecare fereastră udă” (teodor). Probabil că în asemenea viziuni tenebroase rezidă nucleul cel mai tare al acestei lirici, care dezvoltă linia vizionar-fantastă a grupului 2000 în direcţia fabulosului  terific, fiind chiar varianta horror a acestuia. O fantezie „bolnăvicioasă”, urmărită obsesiv de imaginile de descompunere dă consistenţă tablourilor apocaliptice ale Anei Dragu, iar vizionarismul „negru” se suprapune perfect în poemele ei peste o mişcările unei conştiinţe traumatizate, care a privit până în adâncimile cele mai înfricoşătoare ale neantului. Textele din Păpuşa de ceară se articulează astfel cât se poate de convingător într-un „tratat de descompunere” elaborat cu mijloacele poeziei, iar autoarea lor ne convinge că este o poetă în înţelesul deplin al cuvântului, căreia comentatorii fenomenului literar ar trebui să-i acorde atenţia cuvenită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: