2 scriitori americani pe caniculă

ca să scap într-un fel de caniculă, şi ca să fiu in priză pentru Kostas (care are deja 262 de pagini) am citit  multa proză în ultimul timp. mi-au căzut în mână şi 2 scriitori americani destul de atipici, despre care nu ştiam nimic. lectura lor m-a facut să le caut biografia pe net. e vorba de John Kennedy Toole, Conjuraţia imbecililor şi Bret Easton Ellis, American Pshycho. Fiecare din ele mi-a confirmat într-un fel sau altul imaginea foarte negativă pe care o am despre America: robotizare, lipsă de suflet, schizofrenie, materialism, cruzime.

cartea lui Toole e de un grotesc colosal, o colecţie de personaje ţicnite care se agită la nesfârşit, iar protagonistul e un amestec de Don Quijote şi Gargantua, care mi-a adus aminte de uriaşii candizi din Harap Alb. e foarte bine scrisă, dar în timpul vieţii autorul nu a reuşit să-i găsească nici un editor, ceea ce l-a determinat să se sinucidă. ulterior, prin eforturile mamei sale, romanul a fost publicat şi a obţinut Premiul Pullitzer. ce ironie!

în schimb, cartea lui Ellis are o altă poveste: autorul avea în prealabil un contract cu o editură, care însă scandalizată la lectura manuscrisului, a refuzat să îl publice (după ce autorul primise un acont substanţial). deşi credeam că nu mai pot fi oripilat de o lectură, American Psycho m-a îngrozit. în primul rând datorită mecanicităţii scriituri menite să reproducă mecanicitatea vieţii de corporaţie, unde plictiseala şi alienarea nu pot fi combătute decât prin alcool, drog, sex şi în cele din urmă, tortură şi crimă.  ideea lui Ellis pare a fi aceea că o asemenea formulă de existenţă (produsă pe bandă rulantă în societatea actuală) generază nebunie, scleroză sentimentală şi potenţiali ucigaşi în serie. cu toate acestea romanul suferă de o oarecare monotonie (probabil intenţionată, dar nu suficient susţinută estetic) şi are vreo 200 de pagini în plus (probabil din dorinţa de a-l duce la exasperare pe cititor). nu e de mirare că volumul a produs o mare dezbatere în SUA. cuprinde atrocităţi greu de imaginat, şi nu âimi doresc deloc să văd filmul realizat după această carte. în comparaţie cu eroul lui Ellis, Kostas Venetis al meu e destul de uman.

în concluzie,  literatura americană chiar dacă te scapă temporar de caniculă, îţi creează alte disconforturi, şi până la urmă ajungi să priveşti arşiţa de afară cu mai multă simpatie….

Anunțuri

3 răspunsuri to “2 scriitori americani pe caniculă”

  1. Domnule Soviany,

    acum doi ani am avut ghinionul de a vedea fimul ‘American Psycho’. Credeti-ma ca nu ati ratat nimic; nu se apropie nici un sfert de atmosfera/scriitura cartii, desi actorul principal este unul dintre cei mai buni si versatili actori britanici contemporani. Oricum, sunt foarte putine filmele care sa fie fidele originalului.

  2. Acum cativa ani am primit cadou de la un american prima carte a lui Bret Easton Ellis, se numeste Less Then Zero. Am tot cautat-o in romana, dar nu cred c-a fost tradusa. Tin minte ca pe coperta era comparat cu Salinger si am crezut ca e o exagerare. Ei bine, dupa ce am citit-o, am zis si eu da, asta-i Sallinger al generatiei MTV. Apoi am citit si depsre autor. Mi s-a parut interesant ca la doar 21 de ani a publicat Less Then Zero, student fiind…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: