Politica poeziei cu Angela Marinescu

în numărul de săptămîna trecută din revista Luceafărul am publicat o cronică la cel mai recent volum de poezie al Angelei Marinescu, Probleme personale (ed Cartea Romaneasca, 2009). trebuie să recunosc că m-am chinuit mult să scriu această cronică. tocmai pentru că volumul mi-a plăcut foarte mult, iar poemele sunt puţine şi foarte dense. simţeam că trebuie să mă port cu mănuşi cu acele versuri. dar iată că anumite idei formulate acolo au directă legătură cu evenimentul la care Angela va fi invitată în această sâmbătă pe tema Politica poeziei.

spuneam aşa: Ţinând de condiţia „victimelor” şi a marginalităţii, această asimetrie se defineşte pur negativ în raport cu principiile legislative instituie de „centru”, e semnul distinctiv al unei feminităţi ce nu se poate defini în raport cu autoritatea (care rămâne mereu masculină, mereu „corectă politic”) decât, aşa cum am mai arătat, în calitate de diferenţă. Negaţia rămâne aşadar singura armă a fiinţei „cu handicap” (femeia, negrul, estropiatul) care nu are, nu poate avea o esenţă, tot aşa după cum nu are nici sex, căci (ştim de la Freud) există un singur sex: cel masculin. În consecinţă „obsesia sexuală” nu se mai leagă de data acesta de acţiunea paroxistică a pulsiunilor libidinale (refulate în totalitate), ci de absenţa sexului care îi dă personajului liric conştiinţa propriei sale nihilităţi (clamată sfidător şi ostentativ) şi generează „cântecul asimetric” situat în răspăr faţă de codul poetic/retorica  falocraţiei: „politic vorbind/sunt obsedată/sexual/îmi dă mâna/sunt bătrână şi asimetria,/ce ţine de cântecul meu/e adâncă şi uşoară şi roşie/şi pot tăia cu limba/ţipătul unui copil schizofrenic/ce nu se mai/aude/decât/în întunericul/zilei/de/mâine” (Din punct de vedere politic).

Şi pentru că negaţia e, în esenţa ei un fapt de limbaj şi nu de experienţă, principiul negativ al asimetriei se va concretiza, la nivelul textului, într-o permanentă tentativă a poetei de a forţa limitele expresiei, căutând teritorii semantice încă neexplorate şi  ajungând finalmente la acel „limbaj de unică folosinţă” care constituie pentru poetul zilelor noastre miza supremă a travaliului scriptural. Cu menţiunea că pentru Angela Marinescu insolitarea limbajului se integrează în scenariul unei retorici întemeiate pe şocarea instanţei lectoriale, violentată în permanenţă cu ajutorul unor cuvinte ce aparţin de zonele paroxisticului, posedând duritatea obiectelor contondente. (Şi poate că nu e inutil de semnalat în acest context că – dacă e să dăm crezare criticii arhetipale – în timp ce armele tăioase aparţin regimului viril şi diurn al imaginarului, armele contondente ţin de lumea tenebroasă a inconştientului şi a feminităţii malefice).

            Desigur, cunoşteam multe din aceste dimensiuni ale unei poezii ce a făcut şcoală de-a lungul deceniilor şi a influenţat decisiv lirica ultimelor promoţii poetice. Ceea ce aduce nou volumul Probleme personale ţine mai ales de tematică (marasmele cărnii devorate de senectute, mortificarea ţesuturilor, înlocuirea exploziilor vitaliste de odinioară printr-o „minus-vitalitate” agonică). Iar forţa şi rigoarea cu care Angela Marinescu îşi construieşte poemele, cărora ştie, ca niciun alt poet, să le confere ceva din „limbajul august al teoremei” (cum ar spune Ion Barbu) rămân exemplare în continuare.

Libraria Dalles, BoomLIT.com și Bookiseala.ro

organizează sâmbătă, 2 octombrie, de la ora 17.00 la Cafeneaua Dalles

(Bd.Nicolae Balcescu nr 18, Bucureşti )
a doua sesiune de altelierelationale

Politica intimă a poeziei

cu Angela Marinescu

Sunt o poetă comunistă” ar putea spune Angela Marinescu şi ar fi gata să explice în ce sens vede acest raport între forţa poeziei sale şi sistemul politic. Autoarea recent publicatului volum “Probleme personale” este posesoarea unui stil inconfundabil în poezia românească din ultimele decenii.

Invitata întâlnirilor de la Cafeneaua Dalles va răspunde şi scrisorii vorbite pe care Nora Iuga i-a expediat-o de la Berlin prin intermediul Bibliotecii de Poezie susţinute de Un Cristian.

A patra sesiune de atelierelaționale este dedicată influenţelor reciproce pe care intimitatea şi socialul le exercită conturând discursul personal al fiecărui poet.

Ca de obicei, la Atelierelaţionale veţi putea vedea înregistrări video cu poezie, de această dată două material dedicate poetelor Sylvia Plath şi Ane Sexton, ca şi o declaraţie a primei femei care a fost numită Poet Laureat în Marea Britanie. Sâmbătă veţi putea să ascultaţi vocea lui Frank O’Hara, autorul personismului in poezie.

prezintă Răzvan Ţupa.

Voi fi acolo.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: