iată încă o traducere din baudelaire

 

                                                       Frumuseţea

Eu, omule, -s frumoasă precum un vis de cremeni,

Iar sânii mei, de care atâţia s-au strivit,

O dragoste-i inspiră poetului smerit

Şi mută şi eternă, materiei asemeni.

Tronez peste azururi precum un sfinx ciudat,

Dar trupul meu ascunde o inimă de gheaţă;

Mi-e silă de mişcarea ce liniei dă viaţă

Şi n-am plâns niciodată, şi nu m-am bucurat.

Poeţii, contemplându-mi posturile severe

Ce-n ochii lor drept copii de monumente par,

Îşi vor petrece viaţa în studii austere,

Căci am, spre a-i seduce pe-aceşti iubiţi bizari,

Oglinzi ce fac frumoase chiar lucrurile terne:

Doi ochi, doi ochi în care lucesc lumini eterne.

Anunțuri

2 răspunsuri to “iată încă o traducere din baudelaire”

  1. Şi astfel se arată cum poeţii le zic mai bine decât filozofii despre ideea frumuseţii eterne.

  2. Livia Tora Says:

    „Batranul” o fi avand el pacatele lui – ca doar e om – dar la talmacit poezie e neintrecut (poate doar, pe vremuri, de Romulus Vulpescu).
    Bravo, Maestre!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: