poem vechi

astăzi voi posta un poem foarte vechi, pe care l-am scris prin ultimii ani de facultate (1979?) şi pe care nu l-am publicat în nici un volum.

xxx

Cu o gamelă şi un sfert de pâine

Păzim de-o viaţă frica-n bălării

Când greieri mari de sticlă aiurează

Prin cărţile lui saint-exupery

Aici le creşte barba la soldaţi

Din cer cad veşnic veveriţe moarte

Eu tai în curte porci şi-s disperat

Că-mi iese-o sârmă lungă dintr-o parte

De la o vreme nici nu mai e aer

Soldaţii-s insipizi şi incolori

Un camarad cu bot de nevăstuică

Şi-a lins bocancii până înspre zori

Când o să-mi vezi cuvintele zgâriate

Cu unghia pe cărămizi târzii

Iubito să aprinzi un candelabru

Şi să te duci cu el prin suburbii

Iar de-o să ningă clar la antipozi

Şi nu va mai veni nici o scrisoare

Tu ia în braţe fulgul cel mai mic

Şi leagănă-l să moară de lingoare

Aşa îţi voi pricepe suferinţa

Că mi-au pierit cuvintele de om

Îmbătrânesc iubito militarii

De dincolo de zidul de beton

Prin lume umblă trist un bivol alb

Cu baioneta-nfiptă-n beregată

Tu eşti un animal nevinovat

Care adoră fulgii de zăpadă

Şi când se vor întoarce din războaie

Într-un târziu cohorte pământii

Le vei citi maşinilor bătrâne

Din cărţile lui saint-exupery

Anunțuri

Un răspuns to “poem vechi”

  1. excelent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: