o traducere din th. gautier

 

                                               Supeul armurilor

 

 

Pe-o mare stâncă detunată

Biorn, ca un straniu cenobit,

Trăieşte-n turla-i crenelată

De timp şi lume sihăstrit.

La poartă, epoca modernă

În van zmuceşte de zăvor,

Căci ferecând a lui poternă

Se-nchide Biorn în foişor

Şi-n ceasul soarelui-răsare

Priveşte Biorn încă, de sus,

La locul depărtat din zare

În care soarele-a apus.

Iar vasta-i fortăreaţă sură

E toată plină de trecut;

Un ornic antic, cu pendulă,

Acolo zace desfăcut.

Pe sub ogivele feudale

Biorn trece ţeapăn şi trufaş,

Iar paşii lui, sunând pe dale,

Trezesc ecoul altor paşi.

Nici clerici, nici mireni nu vede,

Nici orăşeni şi nici seniori,

Doar ale moşilor portete

Vorbesc cu dânsul uneori.

Şi-n anumite seri se pare

Că Biorn cel plictisit mereu,

Prins de capricii funerare

Îşi cheamă moşii la supeu.

Călcând pe lespezi anevoie,

Strigoi armaţi atunci apar;

Biorn – tremurând fără de voie –

Ridică-n cinstea lor pahar.

Ca nişte panoplii mişcate

Se pun strămoşii-n jilţ uşor

Şi scîrţâie, precum lăcate,

Din fierării genunchii lor.

Câte-o armură se prăvale

(Al unui corp absent stihar)

Sunând lugubru din pulpare

Pe scaunele cu spătar.

Landgrafii mândri şi burgrafii,

Veniţi din iaduri sau din cer,

Sunt toţi de faţă: muţii, gravii,

Greoii oaspeţi de oţel.

Prind, iată, -n umbră să palpite

Dragoni şi vulturi bicefali

Pe coifurile ciopârţite

Dintr-un heraldic bestiar.

Din botul fiarelor diforme,

Ce-şi crâşcă ghearele hain,

Pornesc panaşele enorme,

Câte un straniu lambrechin.

Dar căştile de-oţel par vide,

Ca un blazon într-un chenar,

Doar două flame ard livide

Sub fiecare obrăzar.

Armurile sunt aşezate

În sala mare din conac,

Iar umbrele, pe zid pictate,

Le dau un negru paj ortac.

La focul tainic de feştilă

Lichiorul pare  sângeriu

Şi, parcă pentru-a face silă,

Mâncarea bate-n purpiriu.

Câte-o platoşă scânteiază,

Străfulgeră un coif fălos,

Cîte o piesă de cuirasă

Pe masă cade zgomotos.

Peste-a seniorilor mulţime

Se-aude zbor de lilieci,

În timp ce flamuri sarazine

Pocnesc lambriurile seci.

Şi cu mişcarea lor fantastă,

Curbând falangele din plin,

Mănuşi de fier în coifuri varsă

Alese vinuri de la Rin.

Se spintecă, hulpav, din spadă

Mistreţul perpelit pe jar,

Pe când o orgă blestemată

Vuieşte noaptea pe culoar.

Orgia e detot barbară,

Nici de-ar tuna n-ai auzi,

Căci un strigoi, dacă se scoală,

Fireşte-i pus pe ghiduşii.

Şi preacinstita adunare,

Ciocnindu-şi scuturile vil,

Sporeşte-a chefului rumoare

Cu-o hărmălaie de turnir..

Canap, năstrapă, cupe grele

Cu plin, cu gol şi iar cu plin

Vărsându-se pe sub viziere,

Formează un torent de vin.

Se umflă zalele pe pântec,

De grumăzar pocni ulcior,

Beţi-turtă lărmuiesc un cântec

Conţi mândri de vârtutea lor.

Unul întinge în salată

Cu degetele trase-n za,

Iar altu-i cântă-o serenadă

Vecinului din dreapta sa.

Şi-armuri deloc mironosiţe,

Cum beau vârtos, le ţin ison

La leii, ce de-atâtea spiţe

Îşi cască botul din blazon.

Cu glasul hărtănit anume

De jilăveala din cavou,

Max zice cântecul de lume

Prin suta-a treisprezecea nou.

Albrecht cel iute la mânie,

Prinzând o pică pe vecini,

Cu o sinistră veselie

Îi bate ca pe sarazini.

Iar Fritz şi-a smuls străvechea cască

Trasă pe-un craniu altădat,

Nepricepând că fără mască

E ca un trunchi decapitat.

Curând se prăbuşesc sub masă,

Cu căni şi cupe la un loc

Şi îşi arată talpa roasă

A incălţărilor cu cioc.

E-un câmp hidos de bătălie,

Cu căşti şi cupe împrejur,

Pe care morţii-n vălmăşie

Zac năclăiţi de borâturi.

Iar Biorn adastă la perete,

Cuprins de mari melancolii,

Pe când vitraliile helvete

Reflectă zorii albăstrii.

Soborul străbătut de-o rază

Păleşte-acum ca un fanar

Şi-n cel mai tartor săgetează

Ai morţii pinteni sub pieptar.

Fug spectreele cu-nfrigurare

Şi – strînse-n  racle după cin –

Îşi pun pe pietrele tombale

Frunţile grele de festin.

Anunțuri

3 răspunsuri to “o traducere din th. gautier”

  1. Aleluia!
    De când îi caut pe parnasianiști, pe Gautier, Banville, Leconte de Lisle, Heredia, să-i citesc în volum… dar de unde, că, din câte am auzit, n-au fost niciodată traduși în română decât în reviste și în volume „colective”, cum s-ar spune, și acelea greu de găsit… Mă refer desigur la poezii, nu, de pildă, la proza lui Gautier…

    P.S. Domnule Soviany, îl știți pe Olavo Bilac? E un parnasianist atipic, care reușise să devină un soi de poet național al Braziliei…

  2. Octavian Soviany Says:

    nu-l ştiu. în ceea ce îi priveste pe parnasieni, e tradus in volum heredia, vechea colecţie orfeu a editurii univers. eu incerc sa traduc gautier, am tradus cam jumătate din emaiuri şi camee, dar mă indoiesc că voi gasi editor.

  3. E o faptă bună traducerea lui Th. G. veți găsi editor cred.
    Traducerile din cei numiți de Yigru sînt mediocre în antologii.
    Mă amuză jocul posibil „e-mail și camee” (a fost patentat de criticul de teatru Adrian Mihalache).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: