o traducere din jules laforgue

Jelanie de pianouri în cartierele bogătaşe

 

 

Luaţi inima nutrită cu Litere, sălcie.

Pianouri larg-deschise-n cartiere cu bâzdâc;

Cu nervii puşi pe harţă, dar fără pardesie,

Ce cast se pleacă seara în primul hagialâc.

 

            Copile! Ce visează ele

            Într-un plictis cu riturnele?

 

–          Crist visător

            Din dormitor,

 

            Pleci şi ne laşi mironosiţe,

            Ne laşi şi pleci cu-adevărat.

            Se fac şi se desfac cosiţe,

            Pe canava e de brodat.

 

Frumoasă? Vagă numai? Cuminte? Încă pură?

Să nici nu-mi pese, lume? M-a apucat fior?

Dar aşteptând, virgină, o rană mai impură

Amurgul gras ascunde oftatul ei uşor.

 

            La ce visează, Doamne, ele?

            La cavaleri sau la dantele?

 

–          Suflet captiv,

Sezon lasciv!

 

Pleci şi ne laşi mironosiţe.

Ne laşi şi pleci cu adevărat.

Claustru. Cor de şcolăriţe

            Care-şi etală pieptul plat.

 

Dar cheile Fiinţei vor fi odată scoase!

Ereditatea vine cu germenii-i impuri

La balu-acesta straniu de uliţe soioase;

Ah! pensionate, teatre, romane şi broşuri!

 

            Hai-hai, tu, riturnelă pală,

            Viaţa-i atât de criminală!

 

–          S-a tras perdea.

Putem intra?

 

Pleci şi ne laşi mironosiţe,

Ne laşi şi pleci cu-adevărat,

Negreşte apa pe sub şiţe,

El n-a venit. A-ntârziat.

 

 

Dar va veni! Fiţi gata, fecioare maculate,

Logodnice căite şi puse la canon;

N-o să aveţi alt oaspe, mici inimi apretate,

Decât pe mogâldeţul de stimă şi şifon.

 

            Să mori? Ah, nu brodează ele

            Pentru un unchi nişte bretele?

 

–          Ah, niciodat’

Tu n-ai aflat.

 

Pleci şi ne laşi mironosiţe,

Ne laşi şi pleci cu-adevărat;

Tot depănăm la jurubiţe.

Nu-mi vindeci răul adorat?

 

Adevărat, idealul le face să divage,

Vie boemă strânsă-n cartiere de bogaţi.

E viaţa. Dar flaconul şi stropii lui vorace

Vor trebuie, fireşte. în apă botezaţi.

 

            Curând-curând cânta-vor ele

            Mult mai exacte riturnele.

 

            – O, perna mea,

            O, canapea

 

Pleci şi ne laşi mironosiţe,

Ne laşi şi pleci cu-adevărat;

Cum n-am murit la vecerniţe?

O, luni, cearşafuri, ospătat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: