o poezie mai puţin cunoscută a lui ion barbu

Portret
Yvonnei Stahl

Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca ţeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii şi capcane
Şi munţi opiomani, nu-l înţelegi!

L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav.
Eşti însă: ritm, vigoare şi măsură.
Suavei Francii duhul tău e sclav.

Încât în socotite, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Şi chipul tău în noapte, sub masiv.

Erai leirea sutei optsprezece!
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi, în care zace
Un codru-adânc de „farmec dureros”.

Din goarne palide, târzii, cocoşul,
Herald al lepădării, a sunat.
Frunzişul desei nopţi căzu sub roşul
De suliţi…
Chipul tău e desenat.

Anunțuri

Un răspuns to “o poezie mai puţin cunoscută a lui ion barbu”

  1. mulliganoglu Says:

    cre’ ca voia s-o scormone cu lancea de-a lungul filonului. frumoasa, multumim, n-o stiam. nu inteleg de ce s-a spovedit (iezerul scandinav), putea sa zica si el ca i-a presimtit fosnetul frunzisului de insulitat, d-acolo maelstromul liriq.

    cocosul, herald al lepadarii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: