tot nerval

El desdichado

Sunt tenebrosul, văduv, mereu neconsolat
Senior peste-Acvitanii, cu turnul în surpare;
Unica-mi stea e moartă, pe alăută-i dat
Să port Melancolia cu al ei negru soare.

În noaptea din morminte, tu, cea consolatoare,
Redă-mi un ţărm italic, în mări de-azur scăldat,
Şi floarea ce-mi plăcuse, leac inimii amare,
O boltă unde roza cu viţa s-a legat

Amor sunt? Sau sunt Phoebus? Sunt Lusignan, Biron?
Mi-e fruntea de-al Reginei sărut împurpurată.
Am stat în grota unde sirenele înoată.

Şi-am fost, în două rânduri, trecut peste-Acheron,
Făcând să sune orfic, pe rând, din lira mea,
Şi un suspin de sfântă şi-un râs de zână rea.

Anunțuri

Un răspuns to “tot nerval”

  1. Splendid, Octavian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: