un poem nou

lipica

 

Paradisul

ar putea semăna

foarte bine cu lipica

unde caii

sunt mai numeroşi decât oamenii.

Numai

umbrele habsburgilor îi mai

încalecă câteodată.

Mă uit la dânşii cum pasc

cu umilinţa şi pietatea

unor călugări

care-şi

citesc breviarele

şi nu m-aş mira

să-i văd într-o zi

că îngenunchează şi murmură,

îmtr-o limbă omenească aproape

un Pater Noster sau

un Ave Maria.

În muzeul trăsurilor e curent.

Femeia care vinde tichete

are un neg oribil

deasupra buzei de sus.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: