câteva precizări

 

I.Criticilor mei

Constat cu bucurie că volumele mele despre ultimele cinci decenii ale poeziei româneşti n-au trecut cu totul neobservate. Au  început să apară prin unele reviste sau pe unele bloguri orimele comentarii. S-a  zis şi de bine, s-a zis şi de rău. Ceea ce s-a zis de bine (şi pentru care le mulţumesc din suflet generoşilor mei comentatori) nu constituie obiectul actualelor (şi de altfel, cred, succintelor) precizări pe care le voi face pe acest blog, sub forma unui mic serial, în trei episoade.

Nu sunt în general un om foarte modest (deşi poate par ) şi nu mă bucur deloc atunci când sunt criticat pentru cine ştie ce neajuns al vreuneia din cărţile mele.Sunt gata să accept însă cu capul în pământ orice critică (fie ea şi cât de dură) cu câteva condiţii. Mai întâi, eroarea semnalată să-mi aparţină mie şi nu altora (de exemplu sunt gata să accept că i-am acordat în această carte un spaţiu prea amplu grupului 2000, dar este generaţia mea „de suflet”, cu care mă simt solidar din multe puncte de vedere, aşa că sunt conştient pe deplin şi îmi asum în totalitate faptul că am fost poate prea generos cu aceşti tineri autori, dintre care unii sunt prietenii mei şi promit că în a doua ediţie (căci va fi. din motivele pe care urmează să le expun,  şi o a doua ediţie). voi recidiva. Apoi critica să vină din partea unei persoane de bună-credinţă, aflate în totală cunoştinţă de cauză asupra „rateurilor”  mele (reale sau presupuse), bine avizate în chestiuni de literatură (şi nu numai), deoarece cărţile de aşa-zisă critică pe care le-am scris sunt oarecum „elitiste”, iar înţelegerea lor presupune din partea cititorului nu doar un mic efort intelectual, ci şi o destul de serioasă cantitate de informaţii. Cu alte cuvinte, eu nu scriu „citică de divertisment”, ci nişte cărţi care se doresc serioase (iertaţi-mi lipsa de modestie). preocupate nu strict de literatură , ci, în primul rând, de condiţia lumii actuale (altă teribilă lipsă de modestie!!!) aşa cum poate fi percepută , ea, această condiţie, prin intermediul literaturii. Asta am făcut mai ales în volumul „apocaliptica textului” despre care voi vorbi mai pe larg în episodul 3 al acestui mic serial). „cinci decenii de experimentalism „se apropie mai mult de ceea ce se înţelege de obicei printr-o carte de critică literară, dar aparatul ei teoretic (nu doar strict literar, căci vorbesc acolo şi de niste „categorii ideologice” ale experimentalismului) nu este, în general decât un rezumat al ideilor expuse anterior în „apocaliptica textului”. În sfârşit, pretind din partea comentatorilor mei, indiferent dacă mă laudă sau mă înjură, să n-o facă înainte de a-mi citi cărţile de la un capăt la altul, cu alte cuvinte, dacă vor să exprime o opinie avizată, să mă citească şi nu să mă frunzărească (a treia mare, teribil de mare, lipsă de modestie!!!). Plecând de la aceste precizări, următoarele episoade ale serialului meu se vor ocupa de două probleme: (1) de ce lipsesc din această carte anumiţi autori pe care şi eu îi consider importanţi); (2) cum stau lucrurile în legătură cu aşa-zisa mea „vasalitate” faţă de ideile teoretice ale lui marin mincu, făcând publice pentru prima dată nişte „mici amănunte” . de altfel bine-cunoscute în mediile universitare bucureştene. Până la următorul episod, sănătate şi voie-bună!

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: