poem nou

Song for myself

 

Am început să semăn

de la o vreme

tot mai mult cu

marchizul de sade.

Îmi petrec cea mai mare parte a vieţii

în case de sănătate

unde conversez îndelung cu nebunii

despre absenţa suspectă a

stelelor de pe cer

sau despre

jalnicul faliment al

virtuţii.

Cuvintele mele

cad pe masa de scris

ca nişte măsele stricate.

Acum am voie să fiu

oricât de slobod la gură,

ba chiar mi se reproşează

că scenele mele erotice

sunt oarecum lipsite de fantezie.

Şi cum romanele mele

nu mai au nici un pic de succes

voi începe să scriu

cu o cerneală specială

de culoarea puroiului

un lung inventar

al tuturor bolilor ruşinoase, din care

nu poate să lipsească, desigur, virtutea.

Iar în zilele când

n-o să am poftă de scris

o să-i pun pe nebuni

să cânte în cor

“Cerul înstelat deasupra mea

Şi legea morală în mine”. Veioza

îmi ţine

loc de prieten şi de

nevastă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: