alt poem din „aproape de mayerling”

(64)

Femeile te părăsesc

de obicei în septembrie

când tristeţea-nfloreşte

pe buzele lor ca o

crizantemă de aur,

când îşi trag peste coapse

nişte cizme de cauciuc

care le ajung

până aproape de şolduri,

iar sânii lor

sunt mai lăsaţi şi mai moi,

ca nişte plante de apă.

Septembrie este luna

când bătrânii ascuţitori de

cuţite obţin

cele mai substanţiale profituri.

Şi când samuraii,

după ce privesc cu atenţie

la poziţia aştrilor

hotărăsc că e vremea

cea mai propice

ca să-ţi faci harakiri.

Iar ochii femeilor par

în cea mai aurie

dintre lunile anului

două săbii tăioase

de samurai,

tocmai bune

ca să-ţi spintece măruntaiele.

Aşa e-n septembrie:

am auzit într-o

zi uşa trântindu-se

brusc,

m-am uitat la

chiuveta

plină de

vase murdare

şi am şi început să mă simt

un bătrânel nu prea simpatic, cu

uşoare

scăpări de memorie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: