poem nou

song for myselfl

 

Scriu

poemul de încheiere.

 

Un poem despre golul

pe care

îl simt în stomac

dimineaţa,

care-mi pătrunde-n

plămâni odată cu

prima ţigară

şi îmi face

ficatul să semene

cu o hartă a groenlandei.

 

In amintirile mele

tu eşti albă şi goală ca

groenlanda.

 

M-am întors

ca un soldat cu

raniţa-n spate

şi bocancii perfect lustruiţi

în tranşeele ceauşimei.

În abatajele

sale adânci.

 

Ştiu : acum tu te joci

distrată cu valurile,

gândindu-te la

mirosul trupului meu

ca la o carte poştală

îngălbenită,

iar viaţa mea ţi se

pare la fel de străină ca

viaţa lui

antonio gramsci.

 

Si în vreme ce marea

îţi scaldă genunchii bronzaţi

cu dinţii ei strâmbi şi

galbeni de nicotină,

ceauşima zâmbeşte

 

N-are decât

să zâmbească.

 

Sunt singurul negru

din oraşul ăsta

de albi prăpădiţi

care aleargă

în toate direcţiile

după bani, fericiţi că

americanii

pe care îi aşteptau

din 45

au venit în sfârşit,

aducându-ne

 

fericire şi dragoste şi

mărgeluşe de

sticlă, drepturile omului şi

mărgeluşe de sticlă, multe mărgeluşe

de

sticlă, cele mai

rotunde şi mai frumoase

mărgeluşe de

sticlă din

lume.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: