poem nou

Westbahnhof. Viena

 

Eşti într-un vagom

ce goneşte

dinspre budapesta spre györ.

Aici te gândeşti toată noapte

la bolile grave de sânge

ale celor care nu mai au

nici patrie, nici familie.

În timp ce o fată

cu bărbia în formă de inimă

mănâncă nişte cireşe în faţa ta

şi aruncă sâmburii pe

fereastră cu

nonşalanţă.

Când cobori în westbahnhof

porţi în jurul gâtului

un colier din sâmburi

de cireşe uscaţi, miroşi a alcool

şi tragi de burduful unei armonici

care se încăpăţânează să cânte,

spre stupefacţia oamenilor de bine,

kalinka la nesfârşit.

Ce-şi mai bate joc viaţa

câteodată de noi!

În loc să scrii cărţi

puteai să fii şi tu, acolo,

un onest

fabricant de mezeluri!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: