poem

lui theo. o vizită la muzeul van gogh

 

Am aşteptat în zadar

să asist

la naşterea

unei stele.

Şi, la drept vorbind,

în toate pânzele mele

am pictat doar aşteptarea aceasta

care întunecă noaptea

terasele cafenelelor

ca un fel de cer negru

în care se aud cum troznesc

sâmburii unor stele pitice

într-o interminabilă

şi dureroasă geneză.

Ascultă-mă, theo :

mi-e teamă

că tot ce voi picta

de acum înainte

va avea răceala şi duritatea

unei bucăţele de plumb.

Şi înainte să apăs pe trăgaci

voi semăna eu însumi cu

un cer negru.

Voi semăna

cu rama unui tablou

din care au plecat pentru totdeauna

toate lanurile de rapiţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: