poem

 îngerul de la radna

Mara

nu mai trece

de mult

pe aici,

doar broboada

ei neagră de

văduvă

mai pluteşte pe

mureş în unele nopţi,

prevestind

pagubă mare de bani

sau boală de mai.

Podul

se clatină sub

picioarele nostre

de bătrâneţe, legând

o pustietate de

alta.  Sandalele franciscanilor

vorbesc despre picioare însângerate,

castitate şi sărăcie.

Şi se aude

marşul radetzky. O calfă de

măcelar se pregăteşte să

plece la viena, cu un cufăr vechi

şi câteva bijuterii de familie.

Sus la castel isabela, regina ungariei,

visează, în limba italiană, renaşterea

care seamană cu o pictură de giorgione.

Numai mureşul e la fel – curge şi astăzi

tot spre pusta maghiară,

dar mara

nu mai trece

de mult pe aici.

Doar umbra ei

neagră

ţinând între buze

un creiţar ruginit.

pe care chipul kaiserului

e strâmbat de tristeţe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: