uite ce scriam eu prin 1983

 

 Mioriţa. Triptic.

                                                  I

Trei ciobani porniră prin baladă

Păstorindu-şi turmele de miei

Oaia neagră profeţea de moarte

Şi cădea pământ din gura ei

 

Mai coboară seara pe la focuri

Pe-o asină albă Dumnezeu

Freacă-ţi ochii baciule cu huma

Care cade rar din botul meu

 

Îmbrăcat în strai curat de mire

Nu-i cioban ca tine mai frumos

Fluieră tu fluieră mireasă

Din ciuntita-ţi fluieră de os.

 

Fluieră tu fluieră spre seară

Din ciuntita-ţi fluieră de fag

Trec fârtaţii văile stăpâne

Cu o stea lipită de baltag

 

Ce adânc e patul tău de nuntă!

Te vor unge zadele cu mir

Trei ciobani porniră prin baladă

Cu un ram de sânger la chimir

 

Strâmb prin văi baltagul fulgerase

Mirosea a ploi şi-a codru ud

Uite-o stea se piaptănă acolo

La lumina şoldului tău crud

 

Ineluş-învârtecuş în deget

Cînd porneşte vântul mai dihai

Ce-ai făcut din trupul meu suleget

Dragostea şi gura mea de rai?

II

Turmele de oi au rătăcit

Li se-ncheagă apa la izvoare

Baciule mireasa va veni

Cu conduri de sticlă în picioare

 

Patul tău mireasă se găteşte

Cinga ta de aur a crăpat

Mioriţă laie bucălaie

Culcă-mă cu fata de-mpărat

 

Undeva-n pădurile de zadă

Se aud mioarele cum plâng

S-au vorbit iubito păcurarii

Să ne sape-o casă sub pământ

 

Nunta noastră poate nici nu-i nuntă

Sus pe măguri fumegă un rug

Fraţii mei se culcă lângă stână

Şi visează turme din belşug

 

Colo-n codrii negri de cărbune

Am schimbat inele de mărgean

Tu săruţi ciolanele pe gură

Şi le spui că-s baciul ortoman

 

Va veni maicuţă cu desagă

Să adune-oscior după oscior

S-au vorbit iubito păcurarii

Să ne-nchidă-n fluierele lor

 

Ineluş-învârtecuş în deget

Când porneşte vântul mai dihai

Ce-ai făcut cu trupul meu suleget

Dragostea şi gura mea de rai?

 

III

Amuţiră sângele şi glasul

Zodii se abat din calea lor

Fluieră tu fluieră mireasă

Să adoarmă fraţii-ntru omor

 

Oaia neagră ulmecă prin moarte

A rămas din fluieră doar vrej

Care stea se spulberă şi plânge

La lumina blândului tău leş?

 

Apele izvoarelor plezniră

Vântul cetini negre a-ndoit

Spune oaie unde rătăceşte

Maica mea cu brâul spălăcit

 

Prin păduri de zadă păcurarii

Poposesc la târla nimănui

Ciobănaş cu fluiera plesnită

Se visează-n trupul maicii lui

 

Ciobănaş cu turma prăpădită

Păr de iarbă veştedă tu ai

S-au culcat fârtaţii lângă stână

Şi visează oile din rai

 

Trebuia un om făcut din carne

Ca să fie sînge pe baltag

Oaia neagră ulmecă prin moarte

Cu ţărîna baciului pe cap

 

Ineluş-învârtecuş în deget

Când porneşte vântul mai dihai

Ce-ai făcut din trupul meu suleget

Dragostea şi gura mea de rai?

 

Notă: Poemul ăsta are şi o poveste – legată de istoria volumului meu de debut. O să v-o spun într-o postare viitoare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: