poem

îngerul de la spata

 

Am venit

să vedem

cum lucrează

pustiul. Să

mărturisim

despre puterea

pustiului,

în hainele noastre de

orăşeni şi cu

ochelarii noştri de

soare crăpaţi,

de care lumina se

freacă precum

o spinare de câine.

Privim multă vreme

la crucile răsturnate

dintr-un cimitir părăsit.

Luăm aminte la buruienile

mai înalte decât statul de

om. La oile care pasc

în tinda bisericii de la spata

mărăcini şi scaieţi.

Aici pustiul poartă

veşminte arhiereşti.

Predică în

slavona de-acum o

mie de ani, pe care

n-o mai înţeleg decât pietrele.

Iar la sfîrşit ne

oferă sfânta împărtăşanie:

un bulgăre de pământ

tare ca piatra.

Ne e frică să respirăm.

Acum în sat

cineva pune de

mămăligă.

În jurul unui foc negru,

umbrele lupilor

joacă domol

cu umbrele oamenilor.

Anunțuri

Un răspuns to “poem”

  1. dan david Says:

    Un poem mai greu decat pamantul pe care ne taram.
    Lumina lunii s-a stins, stelele au cazut in mare. Noaptea poate sa-si faca de cap.
    Frumos in durerea lui.
    Mi-a placut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: