poeme din volumul „dilecta”

(1)

Flori de migdal sub pernă şi-n pat sunt presărate.

Precum Khayam ţi-aş face, Adora, rubayate,

Când luna se strecoară-n alcov ca o pisică,

Privindu-ţi roşcovanul izvor de voluptate.

(2)

În foişorul verde aştept să vină zorii.

Beau vin.Şi vinul are culoarea mandragorii.

Iar luna amurgeşte, departe, spre Damasc.

Eu n-am păscut azi-noapte căpriţele Adorii.

(3)

Îmi cade tot Adora atunci când dau cu sorţii…

Bagdad, cetatea păcii! Bagdad, cetatea morţii!

(4)

Demult dormeau păunii. Fântâna clipocea.

Inel cu piatră neagră.Corsaj de catifea.

Tu semănai aseară cu-o soră carmelită:

Aşa te văd,Adora,la-ngropăciunea mea.

(5)

Trecuseră trei zile şi nopţi de ramadam.

Te adoram,Adora,ca un muftiu persan,

Apoi, că răsărise luceafărul de seară,

M-am strecurat în tine, ca Saadi-n Golestan.

(6)

Ne vom petrece seara obraz lângă obraz.

Ai pe corsaj lalele şi roze de Şiraz.

Când scoate de pe dânsa mătăsuri şi gătele

Adora este albă ca muntele Parnas.

(7)

Am răsfirat azi-noapte tristeţea fir cu fir.

Adora mă înşeală cu marele vizir.

 

(8)

                                     Bătea molatic vântul perdeaua purpurie.

Parcă eram un hoge. Iar tu – parcă geamie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: