poem din ciclul „aproape de mayarling”

Nu te-am

cunoscut îndeajuns.

Tu nici când eşti

goală nu eşti

absolut goală.

Degeaba te miros ca un

câine de

vânătoare. Zadarnic

te aştept la

capătul unui

tunel purpuriu unde

se ciocnesc doua trenuri.

Între corpurile noastre se

întinde mereu o

peliculă

foşnitoare de

staniol.Ceva ca o capă

romantică. O pelerină

cu care ne

vom sugruma

într-o  noapte

unul pe

celălalt, ca

amanţii din

mayerling. E tăcerea de după,

când aşteptăm cu

tristeţe

apa care

nu va ţâşni

niciodată. Şi suntem

tandri şi blânzi unul cu

celălalt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: