poem

îngerul din lăpuşnic

 

În cimitirul din

lăpuşnic

morţii au

uitat să

vorbească.

Behăie numai

în timp ce rumegă

liniştit

iarba crescută în

jos.

Numai iarba

crescută în jos.

Câteodată

iau chip

de oi sau berbeci

şi privesc curioşi

la maşinile

care trec pe

şosea,

clătinând îndelung

din  capetele lor

pe jumătate pleşuve

aşa cum fac

ţăranii bătrâni

când vorbesc de oraş.

 

Aici

îngerul satului

e zdrenţăros şi desculţ,

molfoleşte

pe marginea şanţului

dintr-un colac de

înmormântare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: