poem vechi

Jucând mereu cu zaruri măsluite

Şi ţintuind din ochi caietul gol

Sub un polog de vorbe bălmăjite

Să fii ferice domnule sobol

 

Prin vidul traversat de parapante

Când vulturii coboară în picaj

Pictat pe pardesiu cu consonante

Am luat o căpcăună-n mariaj

 

Şi-acum degust vocabule de ceară

Am palme scorojite de diac

Cum poate fi o cârciumă murdară

Infernul poate fi şi-un mare brac

 

Şi-n timp ce zorii vin pe dibuite

Cântând lugubru stanţe de amor

Didascalii-n halate ponosite

Prin colbul gros trăiesc de parcă mor

 

Iar izul fad al timpului mă fură

Respir prin colţuri praful cu nesaţ

Vârât amorul meu într-o armură

Şi cu cenuşa cărţilor sub braţ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: