poem

fosta moşie a contelui teleky

 

Suntem

îngânduraţi,

chiar puţin trişti,

de parcă

ne-am pregăti

de o lungă

expediţie în

sahara.

Microbuzul

înaintează încet

prin praful şoselei, iar tu

mă strângi tare de

mână.

Îţi simt frica

în vârful falangelor.

Ca pe-un ciob mare de

sticlă şi

foarte tăios.

Tocmai traversăm

fosta moşie

a

contelui teleky

şi un craniu de cal

îşi îndreaptă spre noi

orbitele goale,

pregătindu-se

să ne suduie.

Pătrundem

într-un

nor mare de praf

ca şi cum am pătrunde

în

ţara făgăduinţei.

 

(„Vrei să-ţi arăt

şi unde a fost

măcelăria lui

hubăr?”

mă întreabă în şoaptă

daniel vighi..)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: