poem

mașina timpului

1.

 

Lichefiere în târziu şi în putred iubito

Aşa cum se scurg zoaiele cum chelesc împăraţii

Cum se desfac canceroşii la pantaloni

Cum bucata de zgârci putrezeşte în botul dulăului

 

Pasărea se numea Dimineaţă şi locuia în furuncule

Tigve sfărâmicioase seară mâncată de răgălii

Cu clopote de tifon cu obeliscuri leproase

Deţinem femeia mea obosită monopolul septicemiei

 

2.

 

Arcul sânului tău se descarcă în păsări

 

Îţi scriu cum aş scrie tratate de chirurgie

 

În Pădurea Arden buldozerul hăpăie inimi

Lângă acel cazinou ca o carte a junglei

Unde timpul plodeşte                amoebe

Cu cocoloaşe de seu se hrăneşte

bărbatul prea copt

Cel al cărui contur se ia ca o mâzgă de pe

cearşaful murdar

 

Şi e şi mai puţin decât viaţa: mater adică materie

 

3.

 

În carnea unei stridii stătute

ETOILE DE MES YEUX

Sau în picioruşul unui gândac

ETOILE DE MES YEUX

O să-ţi arăt tinereţea părinţilor

Apoi bătrâneţea şi interminabila lor agonie

Îţi transmit complimentele chirurgului-şef

Ale asistenţei care îmbălsămează

Şi ale vânzătorului de sicrie pe coapsele tale

de culoarea şampaniei

Se zbate ceva foarte roşu şi flasc ca o bucată de

carne

Ca ntr-o seră cu asparaguşi împăraţi în formol

Bat la maşină depeşe du-te la morgă cesario

 

Pământ atins de calviţie neputinţa e galbenă

 

Noi am fost împăraţii mărăcinişului

 

4.

 

În caleştile lor purpurii treceau feeriile

 

VIOLA  MIRANDA  HELENA  HERMIA
ROSALINDA

 

Zaruri de catifea vlăguite cuburi de radiu

 

Coapse de zinc peste care patinau feerii

În cămăşile lor negre de forţă

Patinau trandafirii borşiţi

 

E o columnă de fier o movilă de ipsos

O galeră cu oameni pleşuvi ce colindă oceanele

 

Ea şi-a lipit însă buzele de fructul bubos

Îşi închipuie Codrul Arden ca

Pe o molie uriaşă luminată de urletul

Obosit al supapelor acolo iubitule

 

Unde începe apocalipsul pe o movilă de ipsos

 

5.

 

I-am smuls dulăului bucata de carne şi am privit-o

 

Iată oasele păpuşarului: fosfor şi antimoniu

Purulentă maree împroşcă-mă tu care nu ştii greceşte

Mi se spune bărbatul prea copt – trec zilnic prin

grădina publică cu o ureche tăiată

într-o pungă de plastic

Cu un şobolan mort în buzunarul sacoului

 

HELENAHERMIAROSALINDA există

O floare păroasă pe masa chirurgului

Un lampadar oxidat pe coridoarele mănăstirii

Şi întoarcere nu există                  paie şi vreascuri

Întoarcere nu există

jugănarul de porci

are mâinile roşii

6.

 

Codrul Arden e un spaţiu mai mult fantomatic

 

O baracă de scânduri  locuită de impostori

 

Unde marionete cu părul cărunt

Se împerechează în sunetul goarnelor

Unde canceroşii tuşesc înainte să moară

înainte să se desfacă la pantaloni

Deasupra preparatelor anatomice

noi vom trece iubito

Prin ficaţii chirciţi ai păpuşilor

O să gustăm din fiertura vampirilor

Şi vom picta pe fereasatra bordelului

semilune şi pălării

Vom desface din cocoloşul de staniol

Seul tău uscat hermia sexul tău

Uscat rosalinda

Iată viermele

iată vulturul

iată un maimuţoi masturbându-se

Iată tinereţea părinţilor

Iată apoi bătrâneţea şi interminabila lor agonie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: