poem

Pariziene spleenuri! Lulele cu haşiş!

Mari albatroşi pe puntea unor barcazuri vile!

Prin codri de simboluri privindu-ne pieziş

Se macera plictisul unei ploioase zile

 

În timp ce în culcuşul lor rece de femei

Făcând să i se-ncrunte lui Platon geana sură

Delfina cea ciudată şi Hipolita ei

Visau că îşi sărută mormintele pe gură

 

Parfum culoare sunet prin câte-o seară scundă

Îşi îngânau risipa ecoului lor rar

Iar ochii beau cu sete priveliştea imundă

Unde cocea la soare câte un hoit murdar

 

Săruturile Circei cu mâini de astroloagă

Pe frunţi de vechi otrepe se încrustau avan

Cum din adânci firide de umbră se dezghioacă

Sculptată în savană de-un Faust african

 

O moarte căpitane bătrân ce plaur şters

Va fi acea Cyteră cu lâncede platouri

Pe care barzi pletorici şi istoviţi de mers

Vor distila esenţa defunctelor amoruri?

 

Ca-ntr-un vârtej de muzici ciudat şi pestifer

Reverberând în ferme culori parnasiene

Parisul e eretic la gala lui Baudelaire

Mansardele sunt pline de vinete migrene

 

Apoi lângă-o femeie cu şolduri tuciurii

(Adio frumuseţe a verilor prea scurte!)

Cu degetul la tâmplă un biet poete maudit

Ascultă bocănitul butucilor din curte

 

Mai înainte totuşi ca zorii să inunde

Terasele de seară pe care barzii zac

Acest apatic rege al ţărilor afunde

Va face să pălească rentierii lui Balzac

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: