poem de 17 august

Zile de lucru

posomorâte, cu

zăpadă murdară

precum

cancelaria

unei şcoli de corecţie.

Cu tine

săptămâna

avea

aproape mereu

şapte duminici.

Căldura trupului tău

mă făcea să visez

la băile acelea fierbinţi

în care odinioară romanii

îşi tăiau jugularele,

uitându-se apoi

la şuvoiul de sânge

ce înroşea apa

cu voluptatea unor esteţi.

Acum

între noi e o scară

veche de grădinar

pe care nimeni nu ştie

cine şi pentru ce

a aşezat-o acolo.

Nu-ţi port pică

pentru nimic, căci tu,

numai tu, îmi puteai dărui

o a doua adolescenţă,

mult mai frumoasă ca prima.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: