poem de moda veche

Pe strada noastră numeri vreo patruzeci de case

Priveşte moara Seewald sloboade fum pe coş

Lăptarul trece zilnic exact la ora şase

Duminica se taie o raţă un cocoş

 

Doar domnul Stăniloiu se poartă cu cravată

El face din smochine un vin nu foarte bun

Mai jos pe strada Plevnei e şcoala reformată

Iar vizavi de dânsa-i un debit de tutun

 

Îmi pare rău băcanul nu-i prins în nici o poză

Vând pepene la gară nişte ţărani posaci

Petreasca avusese mulţi iugări şi-o batoză

Mai are şi acuma căruţă cal şi vaci

 

Nu vrei să-nveţi nemţeşte în colţ la tanti Girip?

Poştaşul de o vreme vorbeşte răguşit

Colega mea de bancă era eleva Filip

Cu ochi de chinezoaică şi rochie pepit

 

Făceam cu doamna Negrea excursii la Sinaia

Avea obrazul neted şi brun-ciocolatiu

La casa cu marchiză stătea Anichitoaia

Care era certată cu soţii Vizitiu

 

Pentru petreceri tocmai se inventase samba

Şi cu genunchii încă zdreliţi de bălării

Se cununau băieţii şi fetele lui Tampa

Nepoatele lui Ciotloş făceau de zor copii

 

La Totoian la vişini era înalt pârleazul

Ne murdăream de dude în spate la canton

Şi învăţam la şcoala de pe Mihai Viteazu

Unde era director profesorul Anton

 

De Pasnicu Rodica ştiam că n-are tată

Era firesc să fie la matematici clei

În dosul magaziei chemându-mă odată

Mi-a arătat Ion Mia cu ifos puţa ei

 

 

Boscorodind în şoaptă c-o să ne ştie strada

Şi-a început atuncea un fel de mic roman

Făceam ce spune Mia dar o iubeam pe Ada

Care ştia să cânte aşa frumos la pian

 

Cu ivărul la uşă trăiam intens emoţii

/Părinţii noştri-s tare severi şi mic-burgheji/

În timp ce Mia-şi scoate sub pătură chiloţii

La radio anunţă că e cam bolnav Dej

 

Pe care domnul Farcaş îl poreclise Nero

/El dă mereu din umeri şi spune-ntruna „păi”/

Când am fost prinşi pe mine m-a tuns frizerul zero

Iar Mia multă vreme a stat cu vânătăi

 

Hai să intrăm la Bartha şi să mâncăm un ecler

Femeile mai poartă capoate prăzulii

Să trecem mai pe urmă puţin şi pe la Breckner

Nepoatele lui Tampa au soţi şi mulţi copii

 

Nu-i nici un tren în gară de Rupea sau de Breţcu

Perfect indiferente stau casele-vagon

La mercerie vinde băiatul lui Petrescu

Ce-i însurat se pare cu fosta Mie Ion

 

Nevestele şi astăzi au tot acelaşi croiu

Aici a fost grădină iar dincolo maidan

Priveşte-l duc la groapă pe domnul Stăniloiu

Iar preotu-i băiatul părintelui Dârjan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: