din scrisori din arcadia

Aici teama de păduchi e mai puternică decât teama de moarte

 

 

Aici

teama de păduchi

e mai puternică

decât teama de

moarte.

De aceea

ei mă caută de

păduchi.

Exasperaţi

că nu găsesc

păduchii pe care

îi caută. Cu degete

ca nişte limbrici

care parcă le ies

direct din torace,

în halatele lor impecabile.

Eu stau liniştit.

Te închipui spunându-mi:

„Fă un duş fierbinte,

pune-ţi o cămaşă curată

şi o să fie bine.

Aş vrea

să-ţi fi lustruit

o singură dată pantofii

ca să fie mai bine.

Acum

creierul tău

e plin de păduchi,

ai o rană pe faţă,

iar eu nu ştiu să cos.

Nu ţi-am lustruit niciodată

pantofii”.

Ei mă duc într-o cameră

unde oamenii sunt legaţi

cu nişte curele de paturi.

Mi se întinde o

sticlă cu apă. Cineva strigă

un nume

sonor de femeie

/poate lavinia/

slobozind un jet de urină

pe cearşaful slinos.

Altul

molfăie o

bucată

tare de pîine,

Căci aici teama de foame

e mai puternică

decât teama de moarte

şi mirosul de excremente

e mai puternic

decât teama de moarte.

O înţepătură în fund

şi pe urmă nimic.

Somnul zboară prin cameră

ca o molie

mică şi neagră.

E bine.

Căci aici teama de insomnie e

mai puternică

decât teama de moarte.

 

Peste o

lună sau

două voi putea

să mă laud:

 

Şi eu am fost în arcadia.

Şi eu am umblat în brânci prin romană.

Şi pe mine

m-au stropit maşinile cu noroi,

dar nu cu atâta dispreţ

ca această femeie

care mă tunde şi are

un dinte de aur.

Fără barbă

arăt ca o molie.

Felcerul se îndură

şi-mi dă

ţigările înapoi.

Mă gândesc

la mâinile tale de spumă.

Şi simt un miros de

magnolie

cu mult mai puternic

decât teama de foame şi

insomnie.

Iau o pauză de fumat.

Tu nici măcar

nu ştii unde sunt,

iar genunchii tăi

tremură, ca de obicei, de

dorinţă. Ţi-am spus

că mă vor aduce

în cele din urmă aici.

Acum

degetele tale probabil

se zgribulesc în buzu-

narul altui bărbat, ca nişte

crenguţe de salicie, şi

aştept să le-aud

desfăcându-se-n cioburi.

Frizeriţa seuită la mine cu

gura pungită de

scârbă.

„Nu te mai

victimiza, dragule. Ai

ajuns aici doar din pricina

extravaganlor tale

etilice. Ne

ştergem la

cur

cu versuleţele tale”.

Tac de

câteva ore.

Port o pijama

care seamănă

cu hârtia de

ambalaj.

„Nu te mai victimiza,

dragule, scoate-ţi odată

creierul ăla din

pantaloni.

Câteodată mă

gândesc la

penisul tău

ca la nasul

plin de muci al

unui

copil”.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: