un poem de ioanid romanescu

anna karenina

eu niciodată n-o să vă condamn,

rămâneți totuși, doamnă, cel mai uman mister,

veșnic traversând calea ferată

într-o lume fără caracter.

 

nu, n-o să vă condamn… eu mă închin

călătoriei tragice pe roate,

din fastuoase gări mă iau bezmetic

după lumina roșie-a vagoanelor din spate.

 

și dacă nu vă aflu înseamnă că mă-ntorc

spre trenul care vine în urma mea, deși

mă bântuie o  aspră răzbunare

să vă ajung din urmă într-o zi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: