sarbatorile neputintei (4)

Ne-ascundem sărăcia prin mansarde

Şi ne vorbim de-o vreme prin tăceri

Plămânii noştri-s sparţi de bulevarde

De bitum care duc spre nicăieri

 

Şi-n cântecele noastre de oraş

Scheletele cuvintelor sunt roşii

Cămăşi de forţă-i strâng de gât pe laşi

Iar ciuma premiază curajoşii

 

Cu epoleţi frumoşi de mercenar

Când îşi arată printre gratii pumnii

Din tâmpla spartă-a îngerilor sar

Pe tastele computerelor plumbii

 

Prin aburi vineţii de halogen

Care se duc cu mâzga şi cu zloata

Ca versurile unui schizofren

Ce-ncearcă să îşi muşte beregata

 

Şi lângă geam încep să cânte zorii

Privindu-se cu ochii lor saşii

În timp ce năpârlesc stihuitorii

Iar odele aduc a puşcării.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: