sărbătorile neputinței (6)

Cu bărbile mâncate de rugină

Cum adăstăm parcă lipiţi de bar

În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –

Pătrunde ruina unui proletar

 

Asemenea pictaţilor pe ziduri

Sub şapca lui boţită de velur

El parcă poartă fabrica în riduri

Şi comunismul scris pe bătături

 

Şi-n ochi cu-o mahmureală cenuşie

Scobindu-şi buzunarul îndelung

Comandă cea mai ieftină tărie

Iar masa crâşmei i se pare strung

 

Iar după trei cinzeci şi încă una

Boscorodind ceva încetişor

Îşi scoate şapca să salute luna

Ce i se pare piesă de tractor

 

Şi-i cald în crâşmă ca-ntr-o clocitoare

Iar ce vedem ni se năzare vis

Acum când toată clasa muncitoare

S-a dus încet-încet în paradis

 

Şi-n discoteci unde coboară seara

Precum un iz de bitter amărui

Într-un tricou pictat cu che guevara

Se simte bine puiul de burjui

Anunțuri

Un răspuns to “sărbătorile neputinței (6)”

  1. Domnul Soviany, parcă și văd uzina de la Bocșa în ridurile unui muncitor bătrân de-acolo, acum rămas cu totul inutil, o fantomă a unor vremuri ce vor fi fost.
    Ruina de două ori, la început, parcă e prea apăsată. Ca orice cuvânt extrauzitat, riscă să nu mai spună mare lucru.

    Vă citesc cu drag, ca întotdeauna. Tocmai am terminat ”Viața lui Kostas Venetis”, cam târzior, recunosc. Voi scrie curând despre ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: