din pulberea, praful si revolutia

song for myself

 

La vârsta

când poezia

nu mai e

o chestiune de

glande

oboseala îţi face

ordine-n casă.

Îţi pune pe masă

ciorba de

burtă

a

bărbaţilor singuri.

şi începe

să-ţi maseze

uşurel

tălpile.

Iar la noapte

(ca o femeie puternică

şi o comunistă cinstită)

o să-ţi lege la gât

un fular alb

o cravată de

pionier.
Dar nu asta e

liniştea.

Dai de pământ cu

veioza.

La capătul nopţii

nu-i decât capătul nopţii.

Capătul

oribil al

nopții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: