poem

îmi pare rău

Departe de
tiperrary. Acolo
unde se
se trage la
sorţi
ultima sticlă de
vodcă.
Un fulger
rece si negru
trece prin cameră.
Stau în fotoliu
ca pe-un scaun electric,
și mă uit
la pânzele de păianjen.
Mă uit la
urmele lăsate de
respirația ta pe
fereastră.
Ți-am sărutat
fiecare
centimetru de piele.
Fiecare
globulă de sânge.
E noapte
și e departe de tiperrary,
Aș vrea să pătrund
în inima ta
ca viermele
într-un măr
roșu și sănătos..
Îmi pare rău
că nu ți-am păstrat
și tampoanele
într-o casetă cu suveniruri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: