poem

Degeaba faci citanii din filosofii greci
Acoperind hârtia cu glose excelente
La praznicul lui Platon simţindu-ne meteci
Abandonăm principiul raţiunii suficiente

Şi coborâm pe pajişti spre seară foarte roz
Cu roiuri nictalope şi mari de efemere
Mătasea sus pe umeri răsună languros
Ţigări de foi ies ţanţoş din lungi lavaliere

Parcă am trece tineri prin pânze de Watteau
Cu-acest oranj frenetic plăcerea este soră
O păstoriţă are picioarele în O
O alta conspectează Pragmatica Majoră

S-au declanşat în ceaţă foburgurile trist
Dispersia luminii întârzie în prisme
În timp ce-ntre carafe la mesele de wist
Vin nişte retori trândavi sătui de aticisme

Iar simţurile noastre respiră sacadat
Zboară pierdut cortegii de luciole şterse
Prin muzica fanată a balului mascat
Femeile de stradă au degete perverse

Amantele sărută mai lânced şi mai fad
Prin curţi de han rectangle e-o seară cenuşie
Şi pe genunchii noştri arşicii-ntruna cad
Dăm marele examen acum la empirie

Ca nişte clerici sumbri sub măşti de rău augur
Împăroşând lumina ferestrelor pătrate
Şi iată-ne cu timpul elevi la Epicur
Noi care-am fost odată ciracii lui Socrate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: