poem

/ a treia lamentaţie a Magdalenei/

Când am venit Stăpânul meu la tine
Cu trupul meu atât de întinat
Şi-am plâns zărind privirile-ţi blajine
Şi-am spus cu câţi bărbaţi m-am desfrânat

Ce dulce era mâna ta şi moale
Pe capul meu lăsându-se molcom
Şi albă precum lâna unei miale
Iar tu erai frumos ca Solomon

Şi cum priveam la tine muiereşte
/Se ascuţea spre Caana prima stea/
Mi se părea că gura ta şopteşte:
„Eşti neagră dar frumoasă sora mea”

În timp ce şuşotea în preajmă gloata:
„Uitaţi cum îl priveşte desfrînata”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: