poem

Pe câte-un teanc de bracuri tavanul curge teş
Şi-s oaze vătuite cu juxtele latine
Pergamentoase linişti din care nu mai ieşi
Ca să păleşti cu barzii în gale libertine

Decât la şase seara: periplu într-un bar
Elucubraţii fine cu palma aşezată
Ca o mănuşă scumpă alături pe contoar
/Convivii-şi fac de lucru cu mâna la cravată/

Iar seara ne găseşte epicurei şi cinici
Un şuier ciuruieşte vitrinele pictate
Sub şepcile bălţate de lumpeni metafizici
Mocnesc semnale scurte trec gări îndepărtate

Privirea eşuează-ntr-un decolteu adânc
Parcă-n răspăr oglinda se umple de enigme
Iar umerii deasupra carafelor se strâng
E vorba despre hanuri rurale şi benigne

Unde femei de camfor rotesc un umăr cert
Spre-a da sălaş acestor caiafe plângăcioase
Ce-n aburii de vată ai lămpilor se-aşed
Visând odăi afunde sejururi delicioase

Apoi deodată-n sală se încropeşte vil
O muzică stridentă /servetele vărgate
Le-agită chelneri supli acum în mare stil/
La mesele de taină vin muze poluate

Şi totul este iarăşi prozaic şi corect
În vreme ce se stinge rumoarea-ndepărtată
A gărilor şi-n fumul unui local infect
Convivii-şi fac de lucru cu mâna la cravată

Anunțuri

Un răspuns to “poem”

  1. Un mare LIKE din partea mea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: