miracolul din strada panterei (2)

Actul întâi

Holul unui imobil.Sofica tocmai a terminat de făcut curăţenie şi şi-a aprins o ţigară. Intră Tov.Prună.

TOV. PRUNĂ: Nu da scrumu pe jos, fă Sofico, că-ţi trântesc o amendă de nu te vezi.
SOFICA (Reuşind să palmeze ţigara.):Care scrum, tovarăşa, că nu-i nici un scrum.
TOV. PRUNĂ: Fleoşc! Când am intrat io, pufăiai ca o locomotivă.
SOFICA:Io? Să fie al dracului care pufăie. (Mai conciliant.) O fi ieşit pe sub uşă de la tovarăşu scriitor sau de la duduiţa Fidelia.
TOV. PRUNĂ (Bănuitoare): Cine? (Pauză tensionată.) Te întrebai cine a ieşit pe sub uşă, Sofico?!
SOFICA: Cum cine? Fumu! (Expertă.) Ăsta-i fum de Carpaţi fără, tovarăşa. Gineri-miu Silvestru zicea că fumu de Carpaţi fără miroase a şobolan.
TOV. PRUNĂ: Fleoşc! Ia mai slăbeşte-mă cu gineri-tu Silvestru. (După o vreme.) Dacă te mai prinz pufăind în exerciţiu foncţiunii îţi desfac contractu de muncă şi te cari învârtindu-te, fă, la azilu de boşorogi!
(Pauză prelungită.)
SOFICA (Tuşeşte de câteva ori insinuant.)
TOV. PRUNĂ: Pune batista la gură când tuşeşti, soro, că eşti orişicât şi tu salariată.
SOFICA: Nu, că tuşeam şi io aşa.
TOV. PRUNĂ: Îi fi având ceva pe suflet,Sofico.
SOFICA (Suflându-i veninos la ureche.): Să ştiţi că tovarăşu scriitor v-a făcut babă şi individă.
TOV. PRUNĂ (Categoric.): Endividă e mă-sa mare!
SOFICA: Dumnealui a băut aseară spumă de drojdie.
TOV.PRUNĂ:Telectualii ăştia e toţi neşte sugative.
SOFICA: Gineri-miu Silvestru zice că spuma de drojdie face bine la tensiunea de sânge.(Pauză.) Ieri când a ieşit de la duduiţa Fidelia, Bărbosu era să dea nas în nas cu Sfrijitu
TOV. PRUNĂ: Ieri n-a fost ziua Sfrijitului?
SOFICA: Ba a Bărbosului, Sfrijitu a venit inopinant.
TOV. PRUNĂ: Vai, bine mi-ar fi părut, soro, s-o demaşte pe paţachină! O să discut cu tovarăşu sectorist.
SOFICA: Să discutaţi neapărat, că dumnealui e organ. (Pauză) Dom’ Mielu întrebă dacă vă enteresează neşte cârnăciori olteneşti de ocazie.
TOV.PRUNĂ: Vezi,Sofico, de asta îţi zic io să fii cu ochii în patru, că ai şi tu orişicât o responsabilitate.
SOFICA: Da ce, parcă nu sunt? De câte ori n-am ascultat io cu ceaşca la uşă la Colivaru şi la duduiţa Fidelia?
TOV.PRUNĂ: Bine barem că am scăpat comitetu de locatari de zurbagiii de la şapte, Sofico.
SOFICA: Ăia v-a poreclit Sergenta dacă vreţi să ştiţi.
TOV PRUNĂ: Aşa! Şi până acum de ce nu i-ai demascat, fă?
SOFICA: De frică, tovarăşa. Banditu bătrân avea un cumătru plotonier major la miliţia iconomică, m-am gândit la gineri-miu Silvestru.
TOV PRUNĂ: Nu te-am ştiut egoistă, Sofico.
SOFICA: Oamenii e tare ai dracu la suflet, tovarăşa. Dacă ar fi toţi ca mine şi dumneavoastră…(Pauză.) Dom’ Mielu zicea că săptămâna viitoare aduce compot de căpşuni de la solduri şi roşii în bulion.
(Intră Conu Stănică.)
CONU STĂNICĂ: Să trăieşti, madam Prună.
TOV. PRUNĂ: Hai noroc, măi tovarăşu. Da unde o pornişi cu noaptea-n cap, că-i abia nouă şi douăşcinci?
CONU STĂNICĂ: E prăpăd mare, cucoană.Azi-noapte n-am putut închide un ochi. Ăia de la şapte au cântat până dimineaţa cântece bisericeşti.
TOV PRUNĂ: Tovarăşii de la şapte s-a mutatără de alaltăieri. Să nu-ţi fi picat ceva greu la digestie.
CONU STĂNICĂ: Eu nu mănânc seara decât un covrig.
TOV.PRUNĂ: Uite ce-i, măi tovarăşu, io zic să iei totuşi o curăţenie.
CONU STĂNICĂ (Dispreţuitor.): Curăţenie? Află madam că mă duc la policlinică să-mi fac proba hepatică.
SOFICA: S-aveţi mare grijă, că ăştia nu mai fierbe acele şi poţi să dai ortu popii dintr-o înţepătură.
TOV PRUNĂ: Fleoşc! Faci afirmaţii,Sofico.Tovarăşii medici ştie ce face, n-o să-i înveţi tu toate aparatele alea.

(Pauză.)
CONU STĂNICĂ: Mata, madam Prună, ai apucat ieri macaroane?
TOV PRUNĂ: Lasă, măi tovarăşu, că nu trăieşte omu numa cu macaroane.
CONU STĂNICĂ (Nostalgic.): Cu brânză n-am mai mâncat de la Sfântul Dumitru.(Foarte convins.) Ascultaţi-mă pe mine, vine războiul atomic, de asta aud eu toată noaptea muzică psaltică.
TOV PRUNĂ: Ia mai slăbeşte-mă şi dumneata cu ce spune ăia la radio.
CONU STĂNICĂ: Care radio, madam Prună, că eu nu ascult decât Sfatul medicului
TOV PRUNĂ: Lasă, măi tovarăşu, că toată strada Panterei ştie ce asculţi dumneata, care eşti, orişicât, dinainte de douăştrei august.
CONU STĂNICĂ: Fii calm, Stănică, nu răspunde la provocări.
SOFICA: Chiar aşa, tovarăşi. Ce-i mai frumos decât buna înţelegere între locatari?
CONU STĂNICĂ: Să te uiţi în casa creştinului pe gaura cheii, aşa cum faci dumneata.
SOFICA: Io? Al dracului să fie care se uită!
CONU STĂNICĂ: Mă rog! Nu te amesteca în tărâţe, Stănică!
(Iese foarte demn.)
SOFICA:Aţi plecat? (Insinuant.) Atunci s-auzim numai de bine!
TOV PRUNĂ: Du-te şi controlează, Sofico, să nu fi rupt careva sigiliu la şapte.
SOFICA (Controlând.):Aş! Colivaru a avut vedenii obscurantiste, că ascultă şi Baticanu, care-i secta religioasă.
TOV.PRUNĂ (Şuierat.): Să nu-l slăbeşti din ochi! Auzi dumneata: cântece bisericeşti într-un imobil proprietate de stat!
SOFICA: Chiar aşa, ce-i aici, Secu?
TOV PRUNĂ: Fleoşc! Iar faci afirmaţii, Sofico.
SOFICA: Nu, tovarăşa, că io ziceam de monumentu istoric.(Pauză.) N-aţi venitără cu ceşcuţa?
TOV.PRUNĂ: Bine zici, fă, ne-am pusără pe discuţii şi am uitat de ceşcuţă. (Scoate din buzunarul halatului o ceaşcă de cafea.)
SOFICA (Examinând ceaşca.): Aveţi în casă o cârtiţă,
TOV.PRUNĂ (Examinând la rândul său ceaşca.): Nu-i cârtiţă, soro, nu vezi că-i un porumbel cu crucea în cioc?
SOFICA: Ba-i cârtiţă, tovarăşa, să moară care vă minte.
TOV PRUNĂ: Porumbel!
SOFICA: Cârtiţă!
TOV.PRUNĂ (Urlând.): Cârtiţă!
CRICITOI (Scoate capul pe uşă.): Nu mai urla, cucoană, că am de scris un editorial!
TOV. PRUNĂ: Cine urlă, tovarăşu? N-are voie omu să vorbească mai tărişor?
CRICITOI: Să vă fie ruşine! Noaptea cântaţi popeşte şi ziua urlaţi ca nişte animăloaice.
TOV PRUNĂ: Auzişi, fă? Dumnealui mă învaţă pe mine comportamentu!
CRICITOI: Lasă, cucoană, că vă reclam eu unde trebuie, mama voastră de scroafe!
(Îşi retrage capul şi trânteşte uşa.)
TOV.PRUNĂ (Teribil.): Endividă e mă-ta mare, tovarăşu! (Pauză.) Du-te şi controlează să nu fi rupt careva sigiliu la şapte, Sofico.
SOFICA (Controlând.): Aş! De la spuma de drojdie, că ăştia moare toţi de lirium tremen.
TOV PRUNĂ: Să ştii c-o fi apărut ceva viroşi noi, care cauzează la scoarţa nervoasă. Noi de ce n-am auzit aliluia?
SOFICA: Aş, tovarăşa, opiu pentru popor, cum zice gineri-miu Silvestru care cântă în coru bisericii. (Examinând în continuare ceşcuţa.) Aveţi un bărbat cu litera F.
TOV PRUNĂ: Ăsta-i văru Mardare din Filadelfia.
SOFICA: I se arată cruce neagră, tovarăşa.
(Sună telefonul.)
TOV.PRUNĂ (La telefon.):Alo! Da! Nu! Acuşica! (Misterios către Sofica.) E pentru paţachină.
SOFICA (La uşa Fideliei.):Duduiţă Fidelio! Duduiţă Fidelio! (Apare un cap somnoros.) Poftiţi la telefon, vă caută un tovarăş.
FIDELIA (La telefon,):Da. eu. Cum ai zis? Plimbă ursu! (Pauză.) Tanti Sofico, matale ştii unde-s Insulele Salvării?
SOFICA (Scurt şi cuprinzător.): Ba.
TOV PRUNĂ: Astea se ştie unde trebuie şi de cine trebuie.
FIDELIA (Vine la rampă şi se adresează publicului.): Spuneţi-mi vă rog, este în sală vreo fată care face trotuarul? (După o vreme.) Dumneata? Te compătimesc, domnişoară, ştiu şi eu ce greu se adună petrodolarii.
(Sună iar telefonul.Tov,Prună ridică.)
TOV PRUNĂ: Alo! Da! Nu! Acuşica! (Pauză.) E tot pentru dumneaei…
FIDELIA (La telefon.): Da, eu. Cum ai zis? Plimbă ursu
SOFICA: Chiar aşa, că nici nu se ştergea pe picioare, mai ales tovarăşu acela cu barbă. Nu făcea pentru dumneavoastră, duduiţă Fidelio, care, orişicât, sunteţi fată cu scoală.
TOV PRUNĂ (Veninos.): Şcoala vieţii, Sofico!
FIDELIA (Venind iarăşi la rampă.): Domnilor spectatori, s-a descoperit cumva vreun medicament pentru SIDA? Nu? Atunci plimbaţi ursu, cu democraţia dumneavoastră cu tot.
Song
De ai maşină, de ai casă,
Eşti gabor sau puşcăriaş,
Calic de rând sau mare mahăr,
Hai, plimbă ursu,băieţaş!
Măturător cu patru clase
Sau sculă mare în C.C.,
Dacă ai barbă sau chelie,
Hai, plimbă ursu,domnule!
Licenţiat în medicină
Sau responsabil de tarla,
Pus la costum şi la cravată,
Hai, plimbă ursu, nu mai sta!
Ministru cu răspunderi multe
Sau simplu membru P.C.R,
Oricât ai fi de gros la pungă,
Hai, plimbă ursu repede!
(Telefonul.Tov,Prună ridică.)
TOV PRUNĂ: Nu mai daţi telefon, soro, că dumneaei are draci, n-aţi auzit ce v-a declarat textual? (Trânteşte receptorul.)
FIDELIA: Cine a adus azi-noapte corul bisericii, tanti Sofico?
SOFICA:Nu, că n-a fost nici un cor.
TOV PRUNĂ: Controlează, Sofico, să nu fi rupt careva sigiliu la şapte.
SOFICA (Controlând.):Aş! E de la decepţii, duduiţă Fidelio.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: