miracolul din strada panterei

Actul al doilea

Au trecut doăzeci şi patru de ore .Ne aflăm în acelaşi decor.Totuşi un ochi perspicace ar putea să înregistreze anumite schimbări. Bunăoară icoana şi candela care au apărut cu discreţie într-unul din colţurile mai îndepărtate ale camerei. Intră Dom’ Mielu cu două sacoşe încărcate, merge la icoană, se închină,stângaci şi în grabă, pe urmă iese. Ceva mai târziu intră Fidelia. E trasă la faţă, îmbrăcată neglijent, pare bolnavă. Se uită în jur, atentă să nu fie spionată, pe urmă se duce la icoană şi-şi face de mai multe ori semnul crucii. Uşa camerei lui Cricitoi se deschide cu zgomot.

CRICITOI (Beat.): Degeaba.Te-am prins!
FIDELIA: Ştii ceva? Plimbă ursu!
CRICITOI: Păpuşa,eşti proastă ca noaptea,m-ai înţeles?
FIDELIA (Zgribulindu-se într-un fotoliu.): Nu te mai lega de mine, dă-mi pace,pentru numele lui Dumnezeu.
CRICITOI:Crezi că toţi cetăţenii mor de poftă să te muşte de târtiţă? Nici poveste, păpuşa. Pe mine mă interesezi doar ca document psihologic, vreau să te bag în romanul meu Măciuca lui Seneslau. (După o vreme.) Uite, dobitocii ăştia din sală se uită la noi ca la nişte monumente istorice.(Adresându-se publicului.) Nu v-am spus să vă cărăbăniţi la televizor?
FIDELIA: De câte ori te îmbeţi începi să faci pe deşteptul cu mine. Parcă ai fi o ploşniţă. O ploşniţă jigărită şi cu ochelarii pe nas.
CRICITOI: Da, poate că mutra mea nu e tocmai pe placul moravurilor uşoare. Când îmi las barbă arăt ca un intelectual dezabuzat. Când îmi las numai mustaţă arăt tot ca un intelectual dezabuzat. (Efort de gândire.) Cel mai bine e să nu-mi las nici barbă şi nici mustaţă: atunci arăt ca un cur.
FIDELIA: Dacă mai bei mult, acuş-acuş o să-ţi cânte părintele Titirişcă veşnica pomenire.
CRICITOI: Păpuşa, eu posed una din cele mai desăvârşite alcătuiri pe care le poate avea creierul omenesc. M-ai înţeles? De asta n-am căzut, ca voi toţi, în doaga obscurantismului.
FIDELIA: Nu, că tu eşti nesimţitor ca o şină de tren.
CRICITOI: Îmi pare rău, regina blenoragiei, judeci cu târtiţa.Şi eu care credeam că prostituţia e o instituţie serioasă.
FIDELIA: Mai bine ţi-ai vedea de terfeloagele tale, nenorocitule.
CRICITOI (Jignit.):Te rog, fără atacuri la operă.(După o vreme.) Mai bine hai la mine în cameră să tragem o duşcă şi să facem prostii. N-ai nici un haz când te apuci de divagaţii transcendentale.
FIDELIA: Cum ai zis?
CRICITOI: Transcendentale. Ăsta-i un cuvânt greu, se învaţă numai la universitate.
FIDELIA: De ce nu te închini şi tu,firoscosule?
CRICITOI: Lasă că vă închinaţi voi şi pentru mine. Nu ştiu de ce mama dracului vă mai ascundeţi unul de altul.
FIDELIA: Ce spui? I-ai văzut tu? S-a închinat şi Cartea de Imobil?
CRICITOI: Mă întrebi dacă s-a închinat, regina blenoragiei?Bătea nişte mătănii de era să găurească linoleul cu fruntea. Până şi Dom’ Mielu purcelu începe să dea semne de pocăinţă la bătrâneţe.
FIDELIA: De la cerşetorul de ieri ni se trag toate astea. E semn de la Dumnezeu.
CRICITOI: Nu-i nici un semn, e delir mistic, Doamne-Doamne s-a ramolit.
FIDELIA: Cricitoi, ţie nu ţi-e scărbă de tot căcatul ăsta în care ne bălăcim?
CRICITOI: Şi în ce ai vrea să ne bălăcim? În şampanie franţuzească? Albina face miere, omul face căcat, aici e toată filosofia. (După o vreme.) Am găsit, îi putem trage o păcăleală grozavă!
FIDELIA: Pe cine vrei să păcăleşti, prăpăditule?
CRICITOI: Pe Doamne-Doamne,tâmpito! (Plângăcios.) M-a făcut o ploşniţă jigărită.
FIDELIA: De ce nu te duci la culcare? Iar te-ai făcut muci,Cricitoi!
CRICITOI: Aşa crezi tu, la mine luciditatea e direct proporţională cu starea de ebrietate.(După o vreme.) Dacă vrei să mă insulţi fă-o când suntem între patru ochi, regina blenoragiei. Nu vezi că le dai apă la moară căcăcioşilor ăstora care se holbează la noi? (Adresându-se publicului.) Râdeţi cât poftiţi, domnilor. Nici dumneavoastră nu sunteţi mai breji.
FIDELIA: Te-ai îmbătat ca un porc şi acum ai chef să faci pe intelectualul.
CRICITOI: Pardon, porcii nu se ating de spirtoase. (După o vreme.) Păpuşa, ca să-l fac de ruşine pe Doamne-Doamne ăsta al vostru m-am gândit să umplu cocina asta împuţită de lume cu ploşniţe jigărite ca mine.(Lasciv.) Te rog, ajută-mă să mă înmulţesc, nu mă pot înmulţi singur.
FIDELIA: Dacă o ţii tot aşa într-o zi or să te lege şi or să te ducă la balamuc.
CRICITOI: Ai dreptate, regina blenoragiei. Nici n-aş avea cu ce să-ţi achit nota de plată.(Plângăcios.) Nu mai am nimic, am băut tot.
FIDELIA: Aminteşte-ţi de spusele cerşetorului: toate cuvintele noastre sunt trecute undeva într-un catastif.
CRICITOI:Ba bine că nu, dacă nu crezi poţi s-o întrebi şi pe Cartea de Imobil.(Pauză.) Dă-te la o parte din faţa mea, vreau să umblu în patru labe.
FIDELIA: Poftim, n-ai decât.
CRICITOI (Lăsându-se în patru labe.): Umblatul în patru e un exerciţiu de verticalitate, m-ai înţeles? Dacă n-ai fi aşa proastă, ai putea să observi că din fiinţa mea emană o suferinţă cumplită. Gândeşte-te la milioanele de spermatozoizi din care se puteau naşte o grămadă de cricitoi jigăriţi şi cu puţa până la genunchi.

(Cricitoi umblă în patru labe. Intră Tov.Mâţu.)

TOV.MÂŢU: Deranjez? Nu, că am trecut numai aşa…
CRICITOI (Umblînd în patru labe.): Hai noroc,şefu’. Serveşti o dulceaţă de vişine?
FIDELIA: Nu mai face circ, Cricitoi.(Către Tov.Mâţu.) S-a făcut muci, de aseară o ţine-ntr-o beţie.
TOV MÂŢU (Cu o neaşteptată blândeţe.): Fiecare cu necazu lui, dragă tovărăşico.
CRICITOI (Ridicându-se.): Dacă îţi zice tovărăşico a intrat în anul morţii, ce mai. Felicitări şi la mai mare, păpuşa.
TOV.MÂŢU: Aşa-i, vă rog să mă iertaţi că v-am vorbit fără manieră.
CRICITOI: Ce faci, şefule, îţi pui cenuşă în cap? Halal miliţie mai avem, o să râdă ăştia din democraţie de noi (Arată spre sală.)
TOV MÂŢU: Parcă organele nu e şi ei oameni?
CRICITOI: Ce vorbeşti, nene? Nu ştiu, n-am auzit…
TOV MÂŢU: Vă arde de glumă şi io venisem la dumneavoastră cu o problemă de suflet.
CRICITOI: Auzi, regina blenoragiei? A venit să te lege.
TOV.MÂŢU (pe un ton foarte grav.):Tovarăşi, io am o piatră pe inimă.
FIDELIA: Cum? Şi dumneata?
CRICITOI: Fetiţa vrea să se dea la tovarăşul plutonier? Vezi să nu fac acuşica o criză de gelozie, m-ai înţeles?
TOV:MÂŢU (Pe tonul din primul act.): Faci mişto ai? Paştele şi grijania mă-tii!(Dintr-o dată bruscă modificare de ton.) Vă rog să mă iertaţi, tovarăşu scriitor, m-a luat gura pe dinainte.
CRICITOI: Ce să-ţi spun, şefu, decât că ţi-a plecat mintea cu sorcova.
TOV.MÂŢU: Ba nu mi-a plecat. Parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi, tovarăşu scriitor.
FIDELIA: Nu ţi-am spus eu, Cricitoi? Cerşetorul!
CRICITOI: Aiurea! L-or fi pocnit astă-noapte în cap niscaiva borfaşi.
TOV.MÂŢU: Dumneavoastră pot să vă spun: am fost azi de-am aprins o lumânare în sfânta biserică.
CRICITOI: Ai dreptate, au aceleaşi simptome.
TOV MÂŢU: Tovarăşi, am nevoie de o mână de ajutor.
CRICITOI: De ce nu spui aşa, şefule? Momentan n-am nici un chef să colaborez cu organele, mai încearcă matale luna viitoare înaintea chenzinei.
TOV MÂŢU: Nu, că nu e ce credeţi dumneavoastră. V-am spus că io am trecut numai aşa.
CRICITOI: Şefule, dacă ai vreo problemă discuţi cu moravurile uşoare. Cricitoi a murit.(Se culcă pe masă.)
TOV.MÂŢU (Scoţând o hârtie din buzunar.): Dacă vreţi să vă uitaţi puţin, că io nu prea le am pe astea cu scrisu…
FIDELIA: Ce-i asta? (Încearcă să descifeze.) Tovarăşu comandant…
TOV. MÂŢU: Denunţ. Denunţ către superior.(Pauză.) M-am săturat de viaţa asta porcească, dragă tovărăşico.
CRICITOI: Albina face miere, omul face căcat, aici e toată filosofia.
TOV.MÂŢU: Vedeţi, de asta am zis: pocăieşte-te, bă Mâţule, pocăieşte-te cât nu-i prea târziu.
CRICITOI: Dacă n-ai avea moaca asta de criminal, ai putea să intri la mănăstire.
TOV. MÂŢU: Ce-mi trebe mie să umblu după neşte amărâţi de borfaşi? Că parcă io-s mai grozav decât ei,dacă-i vorba s-o luăm pe cinstite?
CRICITOI: Haideţi să vă spun cum e pe lumea cealaltă. Stăm în pielea goală ca la baia de aburi şi ne scărpinăm unul pe altul pe spate, m-aţi înţeles?
TOV MÂŢU: Are dreptate tovarăşu scriitor, s-ar cuveni să merg la călugărie.
CRICITOI: Hai-hai, nu-ţi mai pişa ochii,că eşti ditamai găliganul.
TOV.MÂŢU: Vă rog să mă credeţi, tovarăşi, mă căiesc cu toată răspunsabilitatea.
CRICITOI: Degeaba, şefu, dacă te au dracii la catastif.
TOV.MÂŢU: Dumneavoastră poci să vă spun: am minţit, am furat, am râvnit la femeia aproapelui.
CRICITOI: Parcă noi nu.
TOV MÂŢU: Am băgat la apă oameni nevinovaţi.
CRICITOI: Parcă noi nu.(După o vreme.)Controlează-l, păpuşa, să nu-i fi păpat raţele păsărica.
TOV.MÂŢU: Scrisei toate astea colea pe hârtie ca să-mi uşurez sufletu.
CRICITOI: Şi ţi l-ai uşurat? Canci!
TOV.MÂŢU: Vreau să-mi primesc pedeapsa, tovarăşi, nu se mai poate aşa..
CRICITOI: Îmi pare rău, şefu, dar vorbeşti ca un căcănar.
FIDELIA: Tu n-ai nimic sfânt, Cricitoi?
CRICITOI: Ba da, sfânta băuturică şi câţiva centimetri de zgârci.
TOV.MÂŢU: Ce mai,dacă s-a pocăit şi dom’ Mielu…
CRICITOI: Cine ţi-a spus?
TOV.MÂŢU: Chiar dumnealui.
CRICITOI: Aiurea. A indus organele în eroare.
TOV MÂŢU: Nu, că l-am văzut io cum îşi împărţea averea săracilor în staţia de tramvai Strada Panterei
CRICITOI: Halal! Mai bine o împărţea la domiciliu cu comitetul de locatari. Mie putea să-mi predea spirtoasele şi ţie, regina blenoragiei, lenjeria de damă.
TOV.MÂŢU:Lăsaţi, că mai bine sărac şi curat…
CRICITOI: Da, dar noi suntem săraci şi murdari.

(Intră dom’ Mielu însoţit de Conu Stănică.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: