miracolul din strada panterei (7)

Actul al treilea

Au mai trecut cîteva zile. Icoana a fost instalată într-un loc foarte vizibil, iar lângă ea vedem o măsuţă pe care ard lumânări.

SOFICA (La lumânări.):Na, că m-am fript! V-am zis io, tovarăşa, să aprindem mai bine lumânarea de cununie a lu’ gineri-miu Silvestru.
TOV PRUNĂ: Ia nu mai bombăni atât, fă, că te aude sfânta icoană.(Se duce şi aprinde o lumânare.) Asta-i pentru cumnată-mea, Polixenia, care a dus-o la Străuleşti Unu cu orchestra de mandoline a întreprinderii
SOFICA: Vedeţi, tovarăşa, că aţi pus-o la vii, morţii e dincolo.
TOV.PRUNĂ: Trebuia să scrii, soro, dacă n-ai scris, io de unde să ştiu.(Mutând lumânarea.) Să-ţi fie ţărâna uşoară, cumnată!
SOFICA: S-o odihnească Dumnezeu la loc cu verdeaţă, tovarăşa.
TOV.PRUNĂ:Ia mai dă una, Sofico, să aprinz şi pentru văru Mardare.
SOFICA: De unde, tovarăşa, că nu avem atelier de lumânări în imobil şi tovarăşu Stănică le dă mai scump ca la Patriarhie.
TOV;PRUNĂ (Dându-i bani): Du-te, fă, şi mai ia neşte lumânări de la Colivaru!
SOFICA: Mi-aţi dat un pol de parale.
TOV.PRUNĂ: Da’ mai contribuie şi tu cu ceva, soro, că aveţi şi voi destule păcate-n familie.
SOFICA: Parcă am zis io că nu contribui, tovarăşa.(Pauză.) Dacă aduceam lumânarea de cununie, făceam iconomie la părăluţe şi nici nu mă frigeam toată ziulica la degete.
TOV.PRUNĂ: Fleoşc! Te caliceşti la cinci lei când tovarăşu ilicit abia aşteaptă să-l lege pe porcu de Silvestrică.
SOFICA: Nu-i porc, tovarăşa, participă-n coru’ bisericii
TOV PRUNĂ: Parcă tovarăşu ilicit ţine cont de preferinţele muzicale! (Pauză.) Hai cară-te odată, soro, la lumânări.

(Sofica bate la uşa lui Conu Stănică.)

SOFICA:Tovarăşu Stănică! Tovarăşu Stănică!
CONU STĂNICĂ (Scoate capul pe uşă.): Ce pofteşti,madam? (După o vreme.) Stănică, astea or să aprindă până la urmă imobilul!
SOFICA:Vă rog frumos, lumânări de toţi banii!
CONU STĂNICĂ: Ţine! Şi ia şi trei lei rest, că eu fac negustorie cinstită, nu ca ăia care s-au îmbogăţit cu macaroane şi lenjerie de damă.
TOV PRUNĂ: De restu’ tămâie,Sofico,şi întreabă-l pe Colivaru dacă n-are cumva o cădelniţă.
CONU STĂNICĂ: Ia şi tămâia şi nu mă mai deranjaţi, domnule, că începe la radio o emisiune pe teme de sănătate.(Trânteşte uşa.)
TOV PRUNĂ:Complimente la ăia cu “s-auzim numai de bine”, tovarăşu! (După o vreme.) Sofico, dă lumânarea pentru văru Mardare!
SOFICA:Aţi pus-o la morţi.
TOV.PRUNĂ:Fleoşc! Doar ziseşi că i se arată cruce neagră,Sofico!
SOFICA:Io zic s-o puneţi totuşi la vii
TOV.PRUNĂ:Da’ nu mai clămpăni atăt soro,că-mi vine acuş cefaleia aia de creier. Mai bine te-ai duce să vezi dacă îngeraşu nostru şi-a servit cafeluţa cu lapte.
SOFICA: Se poate, tovarăsa? Io personal i-am dus un un ceiuc şi trei felioare de pâine cu margarină.
TOV PRUNĂ: Mânca-o-ar mama s-o mânânce de muceniţă!
SOFICA: Lăsaţi, tovarăşa, că prea aţi vorbit-o şi dumneavoastră de rău.
TOV.PRUNĂ: Ce vorbeşti,soro! Cine asculta cu ceaşca la uşă când venea în vizită petrodolarii?
SOFICA: Da’nu mă puserăţi dumneavoastră să mă informez, de m-a pocnit odată tovarăşu scriitor cu uşa taman în moalele capului?
TOV PRUNĂ: Ce puteam ca să fac, soro, dacă am avut sarcină de la anumite organe?
SOFICA: Vedeţi să n-ajungeţi acolo unde-i întuneric şi scrâşnet de dinţi.
TOV PRUNĂ (Teribil.): Dacă ajung, n-ajung singură, ajung cu tot comitetu de locatari! (Pauză.) Dă, soro, să aprinz una şi pentru mine, că a început să mă săgeteze la lingurică.
SOFICA: Aprindeţi,tovarăşa. Vedeţi numa’ să n-o puneţi iarăşi la morţi.
TOV.PRUNĂ (Aprinzând lumânarea.):Doamne iartă-mă dac-am mai greşit cu fo notă informativă.(După o vreme.) Du-te şi vezi ce face îngeraşu nostru,Sofico.
SOFICA: Dă nu-i păcat să mă informez pă gaura cheii? (Îngrijorată.)Să nu mă orbească sfânta muceniţă Varvara.
TOV.PRUNĂ:Lasă, fă, că aprindem după aia o lumânare.

(Sofica se apropie de uşa Fideliei se pune în patru labe şi priveşte pe gaura cheii.Deodată uşa se deschide brusc,izbind-o violent pe Sofica.)

SOFICA:Futu-ţi broasca mă-tii de uşă!

(Intră Fidelia. Are aripi mari ,albe .Chipul ei exprimă o uriaşă beatitudine.)

TOV.PRUNĂ:Te-ai sculat,îngeraşule?
FIDELIA: Nici n-am dormit,tanti.Toată noaptea am ascultat nişte glasuri.
TOV.PRUNĂ: Mânca-o-ar mama de muceniţă!Tocma-i spuneam la vaca asta bătrână să-ţi facă o cafeluţă cu lapte.
FIDELIA: De ce să faceţi cafea? Nu mi-e foame deloc,tanti Sofico.
SOFICA:Sfinţii trăieşte cu aer, tovarăşa, a spus şi părintele Titirişcă.(Pauză.) Era să-mi scoată ochiu’ căcăcioasa aia de uşă, că aţi pus peste tot zăvoare ca la Jilava.
TOV. PRUNĂ: Cine te-a pus, fă, să te chiorăşti pe gaura cheii ?
SOFICA: N-aţi zis dumneavoastră că aprindem după aia o lumânare la Sfânta Varvara?
TOV PRUNĂ: Du-te soro şi pune-ţi ceva pe ochiu’ ăla, că araţi taman ca escrocu de Silvestrică când îl săltară ultima oară organele.
SOFICA: Avea dreptate tovarăşu Stănică, geaba aprindeţi toată ziulica la lumânări.
TOV.PRUNĂ: La mine în casă aprinz ce-mi place, că de-aia mi-a dat tovarăşii cartea de imobil pe mână.
FIDELIA: Nu vă mai certaţi, tanti, că nu suntem nici unul fără păcate.
TOV.PRUNĂ: Tu vorbeşti,îngeraşule, care eşti curată ca o lacrimă de copil nou-născut? Ia hai la mama, să-ţi pup mânuşiţele.
FIDELIA: De ce să-mi pupaţi mie mâinile ,tanti?
TOV:PRUNĂ: Spune drept, Fideluţo,eşti tare supărată pe mine?
FIDELIA: Nu,tanti,de ce să fiu supărată?
TOV PRUNĂ: Dacă ţi-am spus acolo o vorbuliţă mai aspră să ştii că ţi-am zis-o ca la copilu meu.
FIDELIA: Ştiu, tanti.
SOFICA: Io cel puţin, duduiţă Fidelio, mereu v-am luat apărarea când tovarăşa vă făcea cu ou şi oţet.
FIDELIA: Ştiu, tanti Sofico.
SOFICA: Parcă noi n-am avut decepţii-n familie când l-a condamnat ilicitu pe gineri-miu Silvestru.
TOV.PRUNĂ: Pe dreptate, Sofico, degeaba faci tu pe nebuna.Pe mine de ce nu mă condamnă tovarăşu tribunal?
SOFICA: Lăsaţi, că mai e şi-o judecată din urmă.
TOV.PRUNĂ: Asta nu-mi place la voi, că sunteţi neam de borfaşi.
FIDELIA: Glasurile mi-au spus să fiu gata de zbor. Am drum lung de făcut,sunt tare departe Insulele Salvării.
TOV.PRUNĂ: Da’ ce-ţi tre’be ţie, Fideluţo mamă, să te duci taman unde şi-a înţărcat dracu copii,Doamne iartă-mă?
SOFICA: Nu-l mai pomeniţi pe Ucigă-l Crucea,tovarăşa.
TOV.PRUNĂ: Io ziceam să n-ai neplăceri cu organele, că asta-i trecere frauduloasă de graniţă.
SOFICA: Parcă-i pot face organele dumneavoastră ceva la un îngeraş ca duduiţa Fidelia.
TOV.PRUNĂ Fleoşc! Organele-i contra religiei!
SOFICA: Da, da’ organele nu zboară,tovarăşa.
TOV.PRUNĂ: Ho-ho, nu te răţoi aşa, soro, la mine, că habar n-ai tu ce are tovarăşii în dotare. (Vine la rampa si se adreseaza spectatorilor.) Dumneavoastră, tovarăşi, ati anunţat organele că veniţi la spectacol? Să nu vă bage după aia la trădare de patrie!
SOFICA: Să pui o vorbă bună şi pentru noi, duduiţă Fidelio.
FIDELIA: Pun, tanti, cum să nu pun.
TOV.PRUNĂ: Să le spui, Fideluţo, că pe mine m-a obligat să scriu notele alea, da’ numa’ io ştiu ce era în inima mea.(Disperată.) Scrisei şi de părintele Titirişcă, Sofico!
SOFICA: Şi nu-l uitaţi pă săracu Silvestru, că dacă a mai strâns şi el acolo pentru familie, nu-i hoţ şi borfaş, cum face afirmaţii tovarăşa.
TOC. PRUNĂ: Să spui, îngeraşule, cum am aprins io lumânări de la Colivaru şi am făcut mătănii la sfânta muceniţă Varvara.

(Intră Tov,Mâţu şi Dom’ Mielu,foarte cătrăniţi amândoi .Se duc la icoană ,se închină cu gesturi cucernice, apoi se prăbuşeşte fiecare pe un fotoliu.)

SOFICA:Ce-i, dom’Mielule,ai ieşit de la mititica?
DOM’ MIELU: Lasă-mă, domnule, în pace, nu mai turna şi dumneata benzină pe foc.
TOV MÂŢU: Ştiţi ce-a făcut tovarăşu comandant? A citit denunţu, mi-a tras o pereche de palme şi m-a mutat disciplinar în sectoru agricol. De piatra dupe inimă nici nu i-am mai zis că mă trimitea taman în Delta Dunării, paznic de pelicani.
DOM’ MIELU: Lasă, că dumitale ţi-a tras barem o pereche de palme.
TOV MÂŢU: Ce crezi, dom’ Mielule, ne primeşte la călugărie?
DOM’ MIELU:A zis procuroru-şef, la care am fost să mă mărturisesc ca la un părinte duhovnic că dacă ne leagă pe toţi ajunge procuratura să crape de foame şi să umble în curu gol.
SOFICA: Lasă dom’Mielule, că pune duduiţa Fidelia o vorbă bună şi pentru mata la Sfânta Muceniţă Varvara.
DOM’ MIELU: N-ar putea să pună şi la procuratură? Că dacă o vede procuroru-şef cu frumuseţea asta de aripi, poate se milostiveşte cu un dosar penal şi cu barem zece ani de pârnaie.
TOV MÂŢU:Aş, dom’ Mielule, ăştia are toţi inima împietrită.
DOM’ MIELU (Fideliei.Rugător): Poate vreţi dumneavoastră să vă luaţi aripioarele şi să veniţi cu mine până la procuratură, aici la doi paşi.
SOFICA: Nu,că duduiţa Fidelia pleacă acuş în insula aia a policlinicii.
TOV.PRUNĂ: Nu a policlinicii, fă proasto, a ambalanţei.
SOFICA: Promise c-o să vorbească acolo şi pentru gineri-miu Silvestru,că vrea să-l înjunghie ilicitu cu sabia lu’ unu Dan Mucles, cum zise nepoată-mea, care-i profisoară la Voluntari.
DOM’ MIELU: Dacă pune mâna pe el ilicitu-i salvat.(Tragic.) Numai pe mine m-a făcut mama fără noroc.
TOV.PRUNĂ: Mai aprinde şi mata neşte lumânări.
DOM’ MIELU: Nu văzuşi c-am aprins?
TOV.PRUNĂ: Fleoşc! Una singură? Du-te,Sofico şi mai cumpără lumânări, că ăsta-i orişicât caz de codu penal.
FIDELIA (Multă vreme absentă,): Nu trebuie lumânări, tanti.
TOV.PRUNĂ: Auzişi,Sofico,ce zice îngeraşu imobilului? Scoate iute tâmâia şi fă rost de unde ştii de-o cădelniţă!
FIDELIA: Într-o noapte am visat că mă înălţam sus în văzduh şi învăţam să bat din aripi:unu-doi-trei,unu-doi-trei…
TOV.PRUNĂ: De,vise de muceniţă, mânca-i-ar mama aripioarele alea albe. Da’ io zic că tot mai bine-i să ne deplasăm cu picioarele,fă Sofico,că nu suntem orişicât codobaturi.
SOFICA: Ţineţi-vă gura, tovarăşa, că vă aude sfinţii îngeri şi sfintele muceniţe.
DOM’ MIELU: Dumnealor n-a ajuns încă la limită, n-are pe suflet şapte delapidări.
TOV MÂŢU: Unde mi-o fi fost mie minţile când m-am angajat la organe?
FIDELIA (Cuprinsă de sus până jos de un tremur uşor.): Deschide fereastra, tanti Sofico!
TOV.PRUNĂ: Mişcă-te, soro, mai repede, nu vezi c-o ia cu leşin!
FIDELIA: Nu-i leşin,tanti.
SOFICA: Na, c-am deschis-o, tovarăşa.
FIDELIA (Zâmbet copilăros.): Văd o insulă cu palmieri, tanti Sofico.
SOFICA: Să nu uiţi de săracu Silvestru, duduiţă Fidelio.
FIDELIA: Şi de jur-împrejur e o mare albastră,albastră…
TOV PRUNĂ: Aprinde,soro,tâmăia şi spune-i lu’ Colivaru să aducă o scriptură,ceva.
(Sofica dă buzna la Conu Stănică.)

TOV:PRUNĂ: Vezi,Fideluţo,ce faci cu notele alea.
TOV.MÂŢU: Nu se mai poate aşa! Vreau la pârnaie!
DOM! MIELU: Nu cer nici un hatâr, tovarăşu procuror, îmi daţi cât prevede codu penal.
TOV. PRUNĂ: Să dea cu piatra ăla care n-a scris nici o notă informativă.
FIDELIA: În palmieri sunt păsări de toate culorile, tanti.
TOV.MÂŢU: De ce ţi-oi fi cerut io matale taxă de protecţie,în loc să mânânc cu familia numa’ frunze de ştevie?
DOM’ MIELU: Dumneata mi-ai fost ca un tată şi io te-am nenorocit, futu-i crucea mă-sii de viaţă. (Plânge în hohote.)
TOV.MÂŢU: Nu mai plânge aşa, dom’Mielule, că mă ia cu leşin de la inimă.
TOV. PRUNĂ: Mai bine ne lega pe toţi tovarăşele organe şi ne transporta la Jilava, îngeraşu lu’ tanti.
DOM’ MIELU(Plângând în continuare.): Dacă nu eram io, poate că mata nu călcai codu’ penal, paştele şi grijania ei de lume.
TOV.MÂŢU (Adresându-se spectatorilor.): Fie-vă milă ,tovarăşi, şi daţi-ne pe mâna miliţiei.

(Intră Sofica şi Conu Stănică.Sofica are poala plină de lumânări pe care se apucă să le aprindă.Conu Stănică ţine sub braţ o Biblie groasă.)

FIDELIA: În palmieri sunt şi nişte clopoţei de sticlă,tanti Sofico.
TOV. PRUNA: Vedenii de muceniţă, îngerasu lu tanti!
CONU STANICA: Ehei, pe vremea mea se întâmplau minuni adevărate. N-au auzit dumnealor, Stănică, de Petrache Lupu din Maglavit.
FIDELIA: Văd şi fluturi, mulţi fluturi de toate culorile…
TOV.PRUNA: Asta-i insula aia de care ne tot zicea ea, mânca-o-ar mama de îngeraş.
CONU STĂNICĂ: Praf în ochii prostimii! Stănică, păstrează-ţi luciditatea.
FIDELIA: Glasurile îmi poruncesc să fiu gata. (Îşi desface aripile larg.)
SOFICA: Zburaţi cu bine, duduiţă Fidelio!
FIDELIA: Dragii mei, iubiţii mei, rămâneţi cu bine (Dispare în zbor pe fereastră.)
CONU STANICA (Deschide Biblia si citeşte la întâmplare.): Şi am auzit glas mare din templu zicând celor şapte îngeri:Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. Şi s-a dus cel dintâi si a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinau chipului fiarei…

(Intră Cricitoi beat.)

CRICITOI: Aşa care va să zică, ne închinăm?
SOFICA: Duduiţa Fidelia a plecat adineauri în Insula Policlinicii.
CONU STĂNICĂ: Iar cel de-al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi apele s-au prefăcut in sânge.
TOV. PRUNA: Spune-i cum s-a inălţat la cer ca un îngeraş, mânca-o-ar mama de muceniţă.
CONU STĂNICĂ: Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
CRICITOI: S-a găsit să se înalţe la cer dezmăţata cartierului, iar Cricitoi n-are de-o spumă de drojdie. V-am spus eu: doamne-doamne s-a ramolit
TOV. PRUNĂ: Ţine-mă, Sofico, să nu fac moarte de om. Ptiu, Antihristule!
CRICITOI: De ce se strâmbă aşa icoana aia la mine, madam? (Plângăcios.) Spune-i să nu se mai strâmbe.
TOV MÂŢU: Faci mişto, ai, sfeştania ta de bandit!
DOM’ MIELU: Nu mai sta ca un natăfleţ, nea Mâţule, pune mâna pe un par pe ceva!
TOV. PRUNĂ (Urlând.): Adu toporul, Sofico!
CRICITOI (Strâmbându-se la icoană.): Ce, crezi că mi-e frică de tine? La mine nu ţin bancurile obscurantiste, m-ai înţeles?
TOV. MÂŢU: Lăsaţi-mă, vreau să-i beau sângele! (Îl loveşte pe Cricitoi.)
DOM’ MIELU (Lovindu-l şi el pe Cricitoi.): Nu aşa, nea Mâţule, hai să-l călcăm în picioare!
SOFICA: Uitaţi toporul, tovarăşa!

(Toţi, mai puţin Conu Stănică, care priveşte cu un aer tâmp în jurul său, îl bat şi îl calcă în picioare pe Cricitoi, în timp ce se lasă cortina.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: