miracolul din strada panterei (8)

Actul al patrulea

Au trecut patruzeci de zile. Cricitoi e culcat pe o canapea. Lângă el, pe un scaun, Conu Stănică.

CRICITOI: Toarnă-mi nişte coniac,domnule Sătănică. Şi mai schimbă-ţi dracului cămaşa aia jegoasă!
CONU STĂNICĂ (Turnând in pahar.): Îmi dai şi mie o banană, tăicuţule?
CRICITOI: Nu, că faci diabet şi rămâne imobilul fără sperietoare de păsări.
CONU STĂNICĂ: Dacă nu erai tu, Stănică, dumnealui ar bea şi acum spumă de drojdie.
CRICITOI: Vezi ce înseamnă o bătaie încasată cu demnitate?
CONU STĂNICĂ: Te invăţai eu de rău, domnule? Uite, de când te-am salvat de la moarte ai pus pe dumneata trei degete de slănină.
CRICITOI: Nu ştiu ce naiba îmi pune Fiara Apocalipsului in mâncare, că am tot timpul visuri erotice. Şi tocmai acum profesionista cartierului, în loc să-şi vadă de condicuţă, s-a ridicat cu hârzobul la cer.
CONU STĂNICĂ: Ştii că azi îi fac pomenirea de patruj’ de zile?
CRICITOI: Cine? Călăii?
CONU STĂNICĂ: Gealaţii.
CRICITOI: Foarte bine, înseamnă că-i rost de petrecere.
CONU STĂNICĂ: Nu ţi-am zis eu că ăştia când aud de procuratură fac în izmene de frică? (Cu demnitate.) Ţie, Stănică, nu ţi-a fost frică de Ana Pauker şi de Teohari Georgescu!

(Intră Sofica. Păşeşte in vârful picioarelor. Se apropie de canapea,îi potriveşte perna lui Cricitoi şi tuşeşte de câteva ori in felul ei insinuant.)

CRICITOI: Dar mai slăbeşte-mă, domnule, cu tusea asta tabagică. Dacă ai ceva de raportat, raportează.
SOFICA: Cum doriţi să fie supica, tovarăşu scriitor? Cu găluşti sau cu fideluţă? Noi ziceam să-i punem fidea, dupa numele răposatei.
CRICITOI: Din partea mea, puteţi să-i puneţi şi scobitori.
SOFICA: Să vedeţi ce colivă avem, parcă-i un tort de mireasă.
CRICITOI: Aia s-o mâncaţi voi, torţionarilor. Eu poftesc un vinişor autohton, că mi s-a deranjat stomacul de atâta poşircă imperialistă.
SOFICA (Cu bonomie.): Parcă văzui la dom’ Mielu fo patru damigenuţe.
CONU STĂNICĂ: Alea-s cu motorină, madam, că dumnealui s-a pus iarăşi pe agoniseală.
SOFICA: Da’ ce, n-o avem pe duduiţa Fidelia să se roage pentru noi la Sfânta Muceniţă Varvara?
CRICITOI: Degeaba, frate, dacă vă au dracii la catastif.
SOFICA: Nu-l mai pomeniţi pe Ucigă-l Crucea, tovarăşu scriitor, că iar mă pune tovarăşa să afum cu tămâie pân toate cotloanele!
CRICITOI: Mai bine şi-ar afuma ea şuncile, mama ei de ciripitoare.
SOFICA: Nu, ca duduiţa Fidelia i-a făgăduit dezlegare de notele alea afirmative.
(Intra Dom’ Mielu.)

DOM’ MIELU: Să trăieşti, iubite maestre. (După o vreme.) Ei, Sofico, gata cu parastasu?
SOFICA: Avem o colivă ca un tort de mireasă. Cum pică tovarăşu sectorist din sectoru agricol punem gustările.
DOM’ MIELU (Intinzându-i o sticlă lui Cricitoi.): Neşte coniac franţuzesc de ocazie.
CRICITOI: Dă-l incoace, casapule. Mai ţii mine cum m-ai lovit cu vârful pantofului in plexul solar?
DOM’ MIELU: Vă rog să mă iertaţi, a fost un moment trecător de furie mistică.
CRICITOI: Crezi că petele de sânge ies cu coniac? Eşti murdar de sânge de sus până jos ca un parlagiu.
DOM’ MIELU: Nu mai pomeniti de sânge, maestre, ca mă apuca boala lu Parchinson. Io nu pot să tai un pui de găină.
CRICITOI: Mai bine vă dădeam pe mâna procuraturii. (Plângăcios.) Din cauza voastră nu mai pot termina Măciuca lui Seneslau, m-aţi agresat psihic.
DOM’ MIELU: Lasă, maestre, că-ţi aduc io una de bezbol, numai să fii dumneata sănătos.
CONU STĂNICĂ: Dacă nu eram eu, te tăiau ca pe un pui de găină.
CRICITOI (Plângăcios.) : Cricitoi a avut un creier ca un luceafăr! (După o vreme.) Gata, nu mai pot, mă duc la procuratură! Asta e crimă împotriva umanităţii! (Se preface că vrea să se scoale de pe canapea.)
CONU STĂNICĂ: Nu te da, domnule, în spectacol în faţa gealaţilor.
DOM’ MIELU: Io dintr-o criză din asta de nervi am ajuns să-mi risipesc la milogi toată agoniseala.

(Intra Tov. Prună. Se apropie de Cricitoi, îi potriveşte perna şi îi aruncă o privire plină de admiraţie.)

CRICITOI: Nu ţi-am spus, drăcoaică afurisită, să stai la doi metri când ai să-mi comunici ceva in interes de serviciu?
TOV. PRUNĂ (Cu dragoste.): V-am făcut sărmaluţe de ştevie şi fripturică la tavă. (După o vreme.) Tovarăsi, acuşica începe şi parastasu. Io zic, Sofico, să vii cu ţuica şi cu gustările.
SOFICA: Nu era bine, tovaraşa, să-l chemăm pe părintele Titirişcă pentru molitvă?
TOV. PRUNĂ: Fleoşc, părintele Titirişcă! Ăsta ne fură minunea de îngeraş ca să se pună bine cu mitropolia aia a lui.
CONU STĂNICĂ: V-am spus de la început: dacă vreţi să contribui cu lumânările, nu amestecaţi în povestea asta persoane străine de casă. Ce-i aici, Stanică, Cernica, să-i mântuieşti pe toti veneticii cu tămâia ta şi cu lumânările tale?
DOM’ MIELU: Chiar aşa, fară oficialităţi, că ferească Dumnezeu sa ajungi vreodată la mila lor! N-ati văzut ce-am păţit io cu procuratura?
TOV. PRUNĂ: Fideluţa nu era una din alea bisericoase, cum eşti tu, Sofico, care te fâţâi toată ziua pân tinda bisericii şi-ţi stă păcatele atârnate la gât ca neşte pietre de moară.
SOFICA: Nu, că ziceam şi io aşa, da’ dacă comitetu e contra…
CRICITOI: Asta mai lipsea, să veniţi şi cu popa…
CONU STĂNICA: Mi-au consumat de alaltăieri un kilogram de tămâie.( După o vreme.) Stănică, într-o zi ăştia or să aprindă imobilu.
CRICITOI: Mare pagubă! Gândeşte-te cu ce frumuseţe de flacără albastră ar arde Fiara Apocalipsului.
CONU STĂNICĂ: Taci, domnule, că vă reclam la pompieri.
CRICITOI: Dumneata nici n-ai arde, ai fâsâi numai ca o băşină.
CONU STĂNICĂ (Jignit.): Poftim, Stănică, uite ce înseamnă să salvezi pe cineva de la moarte!
TOV PRUNĂ: Io mă şi mir cum de te mai rabdă tovarăşu scriitor. Când votam noi soarele, fă Sofico, dumnealui aştepta sa ne sară in spate imperialismu cu paraşuta.
DOM’ MIELU: Nu consumăm o măslinică, o ţuiculiţă? Ce spuneti, maestre?
CRICITOI: Ţuică dupa coniac? Treacă şi asta de la mine, călăilor!
TOv. PRUNĂ: Auzisi. Sofico? O ţuică mare pentru tovarăşu scriitor!

(Iese Sofica. Intra Tov. Mâţu cu un buchet mare de flori.)

TOV MÂŢU: Bine v-am găsit, tovarăşi. Ispăşiţi, ispăşiţi?
TOV. PRUNĂ: Aduserăîi flori pentru Fideluţa? E albe ca ea, mânca-o-ar mama de muceniţă!
TOV MÂŢU: Cum staţi cu bolovanu, tovarăşi? Să ştiţi că-n sectoru agricol îi taman ca la călugărie.
DOM’ MIELU: Ia mai slăbeşte-ne, nene, cu bolovanii matale.
TOV MÂŢU: Dom’ Mielule, dacă vrei să te sihăstreşti, ştiu io un post de paznic la Ciorogârla.

(Intră Sofica aducând gustările. Îl serveşte pe Cricitoi cu un pahar mare de ţuică.)

CRICITOI (Bea si se strâmbă.): Asta-i ţuică de găinaţ, ordinarilor!
TOV. PRUNĂ: Ei, să fie de sufletu răposatei
SOFICA (Sărind ca arsă.): Ce faceţi, tovarăşa? Se poate? Înainte de rugăciune?
TOV PRUNĂ: Că bine zici, soro. Era să mă ia gura pe dinainte.
CONU STĂNICĂ: Din coadă de câine nu faci sită de mătase, Stănică!
TOV. PRUNĂ: Adu coliva, fă, şi lumânarea lui Silvestrică.
TOV.MÂŢU: Mata ştii fo rugăciune, dom’ Mielule? Ca io nu ştiu decât Îngeraşu…
DOM’ MIELU: Lasă, domnule, ca se roagă ea pentru noi. Nu mai ţii minte ce aripi avea?
TOV MÂŢU: Să nu fie şi acolo ca la noi la circă. Omu şi dosaru penal!
TOV. PRUNĂ: Fleoşc! Şi atunci ce treabă ar mai avea sfinţii mucenici şi sfintele muceniţe, tovarăşu sectorist?

(Sofica aduce o colivă imensă şi o lumânare de cununie.)

SOFICA: Acu se cuvine să zică toţi o rugăciune, tovaraşa.
TOV. PRUNĂ: Că bine zici, fă. Tovarăşu scriitor, va rugam să poftiţi la oficierea slujbei religioase.
CONU STĂNICĂ: Ehei, pe vremuri nu se oficia la Ghencea civil slujbă de parastas fără să fiu consultat ca specialist in probleme de înhumare.
TOV. PRUNĂ: Uite ce-i, mai tovarăşu, noi aici facem slujbă muncitorească, cu poporu şi pentru popor.
CRICITOI: Ce vorbeşti, teroristo?
TOV. MÂŢU: Nu mai începe odată slujba aia, tovarăşi? (Ca pentru sine.) Înger, ingeraşu meu…
TOV. PRUNĂ: Da’ unde vă grăbiţi aşa, tovarăşu sectorist? Ia, Sofico, dă tu repede tonu la „Veşnica pomenire”.

(Intr-o atmosfera de mare solemnitate, Tov. Prună şi Sofica intonează „Veşnica pomenire”.)

TOV. PRUNĂ (Emoţionată.): Fideluţo mamă, nu ne uita.
SOFICA: Să-l pomeniti şi pe gineri-miu Silvestru, duduiţă Fidelio.
DOM’ MIELU: Transmite-i mata, madam Prună, să facă o intervenţie şi pentru mine la Sfânta Varvara, că io-s gâtuit de emoţie.
TOV. MÂŢU: Ah, pârdalnicu ăsta de bolovan!
CONU STANICA: Cască ochii, Stănică, să vezi cum se înghesuie ăştia la mântuire ca vameşii şi ca fariseii.
CRICITOI: Mai bine mă lăsai să-i vâr după gratii, domnule Sătănică. Nu vezi că Fiara Apocalipsului urlă ca o hiena numai ca să-mi provoace mie stări depresive? Ce-aş mai turna nişte benzină pe ei, mama lor de gealaţi.
TOV. PRUNĂ (Cu glas gâtuit de emotie.): Stimaţi tovarăşi conlocatari… (Plânge.)
CRICITOI: Poftim! Şedinţă de partid după liturghie.
SOFICA: Uitaţi o batistă, tovaraşa.
TOv. PRUNĂ: Nu mă mai întrerupe, Sofico, că pierd şiru evenimentelor. (După o vreme.) Stimaţi tovarăşi conlacatari… (Plânge din nou. Sofica o şterge la ochi.)
SOFICA: Acu duduiţa Fidelia stă la masă cu Sfânta Muceniţă Varvara… (Plânge si ea.)
TOV MÂŢU: Mai bine mâncam toată viaţa cu familia numai tocană de ştevie ! (Plânge.)
DOM MIELU: Şapte delapidări, başca specula şi darea de mită! (Plânge.)
TOV. PRUNĂ (Plângând.): Fideluţo mama, ai luat pe spinărica ta aia de îngeraş toate păcatele de pe Strada Panterei!
SOFICA (Ştergând-o la ochi.): Vedeţi să nu va lovească damblaua, tovaraşa.
CRICITOI: Mai toarnă-mi coniac, domnule Sătănică.
TOV.PRUNA (Printre lacrimi.): Io propun moment de reculegere, urmat de masă tovaraşească.
SOFICA: Care moment de reculegere, tovaraşa? Rugăciune!
TOV. PRUNĂ: Că bine zici, fă. Io-s obişnuită ca la cumnată-mea, cu orchestra de mandoline. (După o vreme.) Poftiţi la rugăciune, tovarăşu scriitor.
CONU STĂNICĂ: Mai bine v-aţi închina la dictatura proletariatului şi la lupta de clasă.
SOFICA: Haideti, tovarăşi, să cădem in genuchi la duduiţa Fidelia, care-i muceniţa imobilului.

(Ingenunchează toţi, mai puţin Cricitoi şi Conu Stănică)

CRICITOI: Ce părere ai, moş Sarsailă? O să se aprindă imobilul de atâta cucernicie.
TOV. PRUNĂ (Bătându-se cu capul de duşumea.): Fideluţo mamă, nu ne lăsa!
SOFICA: Roagă-te pentru noi la sfintele muceniţe, duduiţă Fidelio. (Se bate cu capul de duşumea.)
CRICITOI: Ho,ho, ca nu sunteţi la muntele Athos.
TOV. PRUNĂ (Ridicându-se brusc in picioare,imitată îndată de celelalte personaje.): Gata, Sofico, toată lumea la masă.
SOFICA: Io zic, tovaraşa, să închinăm mai întâi un păhăraş de sufletu răposatei. Acu se poate, că-i după rugăciune.
DOM MIELU (Mâncând.): Telemeaua-i grozavă.
SOFICA: Ia şi icrişoare, dom’ Mielule.
CONU STĂNICĂ: Ce mai icre de ştiucă mâncai tu pe timpuri, Stănică.
CRICITOI (E tot mai beat. Lui Conu Stănică.): Te iubesc, mos Aghiuţă. Hai să te pup pe corniţe.
TOV. PRUNĂ: Ia mai toarna, Sofico, că nu torni de la tine, nici de la hoţu de Silvestrică.
DOM’ MIELU: Numai de-ar ieşi ceva din intervenţia asta la Sfânta Varvara.
TOV. PRUNĂ: Crezi dumneata ca uita ea Fideluţa enteresu imobilului? După ce i-au dat aripioarele, am ţinut-o din sărăcia mea mai dihai ca pe tovarăşu scriitor. Dar ea nu poftea bucate din astea lumeşti, se dăduse deja cu sfinţii îngeri şi cu sfintele muceniţe.
CRICITOI: Dacă nu vii să te pup pe corniţe, fac moarte de om.
CONU STĂNICĂ: Dă-mi, tăicuţule, o banană. De când te-am salvat de la moarte, crapă pantalonii pe dumneata.
CRICITOI: (Intinzându-i o banană.): Ia şi mănâncă, moş Aghiuţă
TOV. MÂŢU: Cum mă scoate statu la pensie, fac cerere de intrare la sihăstrie.
DOM’ MIELU: Nici nu ştii dumneata ce cerere de icoane-i pe piaţă. O să aduni ditamai purcoiu de bani.
TOV MÂŢU: Mă uit la dumneata, dom’ Mielule, şi nu-mi cred ochilor. Mănânci şi bei cu şapte delapidări la activ.
DOM’ MIELU: Care delapidări, frate? Ai fo dovadă?
TOV MÂŢU: Nu, că nu te întreb în enteres de serviciu, te întreb de la suflet la suflet.
DOM’ MIELU: De la suflet la suflet îţi spun ca am avut o cădere nervoasă.
Mata nici nu ştii câte am io pe cap.
TOV. MÂŢU: Si pe inimă nu?
DOM’ MIELU: Da’ mai slăbeşte-mă frate cu inima aia, parcă ai fi de la spitalu de cardiaci.
CRICITOI: Focul vindecă tot, m-ai inteles, moş Sarsailă?
TOV. PRUNĂ: Ce stai de lemn tănase, Sofico, nu vezi că paharele-i goale? Şi adu odată supa, trântoriţă ce eşti, că i-o fi foame la tovarăşu scriitor.

(Sofica aduce supa.)

CONU STĂNICĂ: Dă-mi să trag un gât de coniac şi te invăţ cum să-i ai toată viaţa la mână pe torţionari.
SOFICA: Dom’ Mielule, a zis gineri-miu Silvestru să-ţi aduc aminte de butoiaşele alea de motorină.
CRICITOI: Bagă-te-n mine, moş Aghiuţă şi încălzeşte-mă. (După o vreme.) Să vezi ce foc mare facem noi acuşica.
DOM’ MIELU: Se face, se face cât ai bate din palme.
CONU STANICA (Ameţit.): Ştii unde-şi tine Fiara Apocalipsului arginţii lui Iuda? Sub mozaicul din baie.
TOV. PRUNĂ: Bagă de seamă, Sofico, să nu te îmbeţi, că-ţi face Silvestică de petrecanie.
SOFICA (Izbucnind.): Aseară m-a pus cu gâtu pe butucu din magazie, tovarăşa.
TOV.PRUNĂ: Fleoşc! Mare pagubă!
SOFICA: Dacă n-aveţi loc de mine omorâţi-mă ca pe tovarăşu scriitor, să ajung mai degrabă la duduiţa Fidelia.
TOV. PRUNĂ: Tu, care ascultai cu ceaşca la uşă şi te uitai pe gaura cheii ca să vezi cum se câştigă petrodolaru?
SOFICA: Nu dumneavoastră mă puserăţi să v-arat? Ziceaţi că-i la mijloc enterese de stat…
DOM’MIELU: Ia mai terminati, fraţilor, cu morala asta burghezo-imperialistă. Fetiţa si-a trăit viaţa! Doi bani nu dădeai pe ea şi acum a ajuns cu îngerii şi cu mucenicii.
CRICITOI: Bagă-te-n mine, tăticu’ şi incălzeşte-mă. Să vezi ce căldură facem noi acuşica.
CONU STĂNICĂ: Ţin la tine ca la copilul meu, de asta iţi spun: nu-i lasă sa-ţi scape din mână.
CRICITOI: Eu sunt ingerul morţii şi prin mine se varsă mânia lui Dumnezeu.
DOM” MIELU: Nu-i zicem un cântecel?
TOV. MÂŢU: Se poate, dom’Mielule? Că e parastas orişicât.
DOM’ MIELU: Nene, de când te mutară în sectoru agricol nu te mai recunosc. Parcă ai fi un pisoi jugănit.
TOV. PRUNĂ: Mai ţii minte, Sofico, când eram noi in ufedere şi împleteam ciorapi pentru greci?
SOFICA: Când era să rămâneţi borţoasă cu tovarăşu Calomfir de la judeţeana? Ehei, şi mai înainte ce-aţi mai invârtit hora cu legionarii, săracii!
TOV. PRUNĂ: Mori de invidie, proasto, că nu se uita la tine nici ordonanţele.
CRICITOI: Da-mi trompeta, moş Aghiuţă, să sunăm Judecata din Urmă.
CONU STĂNICĂ: Nu mai am nimic, mi-au luat ăştia tot. Nu mai am decât trei kilograme de lumânări.
DOM’ MIELU: Pe crucea mea, vă zic acum una de pârnaie să vă sece la inimă.
TOV.PRUNĂ: Îl mai ţii minte pe Chivuţă Casapu, Sofico? Ăla cu mustaţa cât vrabia, soro. El m-a băgat in partid, ceara mă-sii de viaţă.
SOFICA: Ba nu, tovarăşa, Chivuţă Casapu era şefu de cuib…
TOV. PRUNĂ: Aiurea-n tramvai, habar n-ai de istoria Romaniei.
DOM’ MIELU: Ascultati aici, paparudelor, cu cântecul ăsta să mă duceţi la groapă! (Cântă)
O lovitură de topor
I-am dat in zarea lumânării;
Cu ea-mi încep primul omor
Şi primul pas al remuscării!
Nu mai pot, mă seacă la inimă! (Se prabuşeşte cu capul între pahare.)
CRICITOI (Legănându-l pe Conu Stănică încet, ca pe un copil mic): Taci cu tata, pocitanie mică. Să vezi ce foc mare facem noi acuşica.
TOV MÂŢU (Ieşind din rol, foarte îngrijorat): V-am spus eu să punem Gaiţele. Sa nu iasă vreo nenorocire. (Vine la rampa si se adresează spectatorilor.) Si dumneavoastră de ce nu va duceti acasă? Daca vine cutremurul? Sau daca vine iarăşi mineriada? Măcar sunteţi asigurati contra calamităţilor naturale?
TOV.PRUNA: Unde-s tinereţele noastre, Sofico, futu-i ceara mă-sii de lume!
DOM’ MIELU: Şi daca nu iese nimic din interveţia la Sfânta Varvara?
TOV. PRUNA: Tu mai ştii Internationala,Sofico?
CRICITOI: Să vă fie ţărâna uşoară, gealaţilor! Abia aştept să vă fac parastasu de patruj’ de zile.
CONU STĂNICĂ: Dar fără foc, te rog eu mult, fără foc.
TOV PRUNĂ ŞI SOFICA (Bubuitor): Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim.
CONU STĂNICĂ (Sarind în picioare speriat.): Trăiască dictatura proletariatului!
CRICITOI: Stai liniştit, Moş Aghiuţă, aşteaptă să rupem peceţile.
CONU STANICA: Habar n-au ăştia, Stănică, ce căsuţe ai avut tu la piaţa Matache. (Începe să cânte.) Veşnica pomenire, veşnica pomenire, veşnica lor pomenire! (Se prăbuşeşte peste Cricitoi.)
TOV. PRUNA: Pă timpu alegerilor din patruj’sase aveam un paltonaş bej cu blăniţă de iepure.(Plânge.)
SOFICA (Ameţită şi ea.): Cum ati zis, tovarăşa? Cu buză de iepure? (După o vreme.) Buză de iepure are nepoată-mea de la Voluntari.
CRICITOI: Cricitoi a vărsat motorină în soare şi a pârjolit lumea cu focul lui Dumnezeu.
CONU STĂNICĂ: Te iubesc ca pe copilul meu, dar dă încoace bricheta, că te reclam la pompieri
TOV PRUNA (De una singură, acum plangacios.):Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim.!
TOV MÂŢU: Pe mine vă rog să mă iertaţi, io trebuie să mă întorc in sectoru agricol.
SOFICA: Se poate? Da’ n-ati servit incă nici sărmaluţele.
TOV PRUNA (Plângăcios.): Fă, Sofico, o sa ne ducă pe toti cu orchestra de mandoline. (După o scurta pauza, cu glas tunător.) Adu sarmalele, măgăriţă bătrână!

(Tov, Mâţu iese neobservat. Sofica aduce sarmalele.)

CRICITOI: Nu dormi, mos Sătanică, se apropie judecata.
DOM’ MIELU: Ascultati aici tot una de pârnaie, căcaţilor! (Cânta.)
Sculati băieţi, e vremea,
Căci primul gardian
Ne-arată printre gratii
Figura-i de golan.
Căca-m-aş pe ea de viaţă, unde-i cinstea şi omenia?
SOFICA: Mare futangioaică ati m-ai fost şi dumneavoastră, tovarăşa.
TOV.PRUNA: Nu mai am pe dinăuntru nimic, fă, mi-a scos tovarăşii doctori toate ovarele alea…(Plânge.)
DOM’ MIELU: Lupii a mâncat cinstea, s-a dus pe apa Sâmbetei omenia.(Se prabuşeşte cu capul pe masă.).
CONU STĂNICĂ (Încercând să bage mâna în buzunarul lui Cricitoi.): Unde ţii bricheta? În buzunarul din dreapta sau în buzunarul din stânga?
CRICITOI (Intinzandu-i sticla de coniac.): Ia si bea, pocitanie mica. Beţi si voi, torţionarilor! (După un timp.) Cricitoi a vărsat motorină în mare şi marea s-a făcut sânge. (După inca un timp.) Dormi cu tata, moş Aghiuţă. (Îl ia in braţe pe Conu Stănică şi îl leagănă ca pe un copil.)
SOFICA: Nu veniţi la culcare, tovarăşa?
TOV. PRUNA: Unde, fă? La Străuleşti Unu?
DOM MIELU (Pe jumătate adormit.): Mâine e joi, vine transportu de lenjerie…(Doarme.)
TOV.PRUNĂ: Hai sa ne întindem pe năsălie, Sofico.

(Tov.Prună şi Sofica ies împleticindu-se.)

CONU STĂNICĂ (Pe jumătate adormit.): Fără foc. Te rog ca pe copilul meu, fără foc. (Doarme.)

(Lunga pauza. Apoi Cricitoi se scoală de pe canapea şi aduce din camera lui Dom’ Mielu o damigeană cu motorină.)

CRICITOI (Vărsând motorină pe covor.): Acum îngerul morţii deşartă vasul mâniei lui Dumnezeu. (Adresându-se spectatorilor.) Nu v-am spus să vă cărati naibii la televizor? Treaba voastră, acum o să ardeţi ca şobolanii.!

(Arunca pe jos un chibrit aprins. Camera e năpădită de flăcări.Pe scenă năvăleşte din sală un grup de pompieri care încearcă să stingă incendiu ,în timp ce coboara cortina.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: