pentru o mai dreapta cinstire (2)

Debutul în volum al poetului s–a înregistrat în 1941 cu placheta (astăzi de negăsit) Cu barda’n porţi de veac; în timpul regimului comunist publică sporadic, fiind nevoit să păstreze pentru sertar partea cea mai originală a operei sale. În 1956 îi apare poemul dramatic eu, meşterul manole, care a beneficiat, la ESPLA, de referatul elogios al lui Gellu Naum, iar în 1968 volumul Poeme, cuprinzând, din păcate, o mult prea mică parte din textele elaborate în anii 50 ca și în prima parte a deceniului următor, care ilustrează o primă fază a poeziei lui Darie Magheru. Fază situată încă oarecum în continuitatea tradiţionalismului interbelic şi caracterizată printr-o luxurianţă barochistă a imaginilor, ce pot trimite cu gândul la ceea ce Călinescu numea „petrarchismul” lui V. Voiculescu, în timp ce modulaţiile baladeşti vin, fără doar şi poate, din Radu Gyr : … la han bea şi cântă un lotru! de-asară/nici frunză nu curge, nu-i foşnet de râu,/ iar luna prin crâng tremurând se strecoară/şi-şi pipăie galbăn jungherul din brâu.// … doar lotru-n pocal când îşi stâmpără-arsura/inimi de cariu cutează să bată,/ şi vinul e roşu, cum roşie fu gura/şi sângele iute-al muierii junghiată.// … hangiţa e zâmbet din glezne în pleoapă,/ tăişu-n furată plăcere-o a prins…/pe sânul ei mic, parcă-n palmă să-ncapă,/ se-nvoltă garoafe de sânge aprins.// … târziu, de o creangă, prin codru departe,/ se leagănă lotru, sub fagii stârniţi;/ hangiţa, alinturi îndeamnă şi-n moarte,/ cu sânii de viscol, viclean dezveliţi…(balada muierii care a-nșelat) Prin această formulă, Darie Magheru se situează în răspăr faţă de dogmele realismului socialist (încă destul de viguroase în epocă), apelând la un subterfugiu pe care avea să-l folosească şi în scrierile sale de mai târziu: recursul la mit şi istorie – în spatele cărora e însă lesne de desluşit meditaţia febrilă a autorului asupra unor aspecte ale etern-umanului, cenzurate cu străşnicie de cerberii puterii totalitare. Şi mai trebuie spus că – prin raportare la contextul nu doar politic al epocii – aceată formulă nu e câtuşi de puţin păşunistă şi anacronică – aşa cum ar putea să conchidă o exegeză pripită -, căci ea se înscrie într-o tentativă mai amplă de redefinire a poeticului, configurată încă din anii războiului şi legată de resurecţia baladescului, prezentă nu doar în teoretizările lui Radu Stanca şi în poezia cerchiştilor sibieni, ci şi în baladele lui Radu Gyr, iar, mai apoi, în underground-ul anilor 50, în poezia de început a lui Dimov (Litanii pentru Horia) sau în cea a lui Tudor George. Ca și un alt om de teatru, Radu Stanca, Darie Magheru preferă balada pentru caracterul ei dramatic și spectacular, ea nu este declamată, ci pusă în scenă, interpretată la modul actoricesc, pe parcursul unui mini-spectacol care presupune un « caiet de regie », decoruri, costume și măști. Spre deosebire însă de baladele poetului sibian, cele ale lui Darie sunt aproape mereu monologice (lamentații – le-ar fi spus Radu Stanca), aduc întotdeauna la rampă un unic personaj, de fiecare dată același, sub feluritele lui costumații și travestiuri. Căci poetul-actor are voluptatea măștilor, își etalează cu nonșalanță coturnii, nu-și refuză gesticulația truculentă și histrionismul. El are toate datele unui homo barocus, care așa cum arăta Edgar Papu într-o lucrare de referință, Barocul ca tip de existență, încearcă să-ți compenseze precaritatea ontologică, transformându-și viața într-un spectacol. Tragic, fără doar și poate, pentru că orice spectacol este caduc, are în mod necesar un sfârșit, e pătruns de conștiința propriei sale efemerități. Travestiurile poetice sunt diverse ; uneori personajul liric apare costumat în Ulise : penelopa. hai, dă-mi gura iar!/ vreau să uit! în păr ai soare crud…/uneori –vezi tu? – mi se năzare/că-n itaca sălcii plâng… le-aud!// mă aşteaptă pe un ţărm de zare/penelopa… sălcii plâng şi cheamă!/ strâns pe carnea rotunzită-n smalţ/sânii tăi au nastur de aramă…//da-ntr-o seară pânze am să clatin,/ peste şesul spaimelor lichide,/ lunecând spre ţărm de zare unde/trup de nimfă, lotus se deschide…(odiseu către nausica) ; alteori participă la spectacol Meșterul Manole șu Pygmaliom ; apar costumele și măștile voevodale; nu lipsesc nici personajele istoriei sacre: smochinii picurau peste apa fântânii petale…/şi-a făcut palma căuş, să beau mi-a dat./ cerul îi răsturna-n ochi grădini, iazuri şi metale./ trupul şi-l aşternea-n fiecare noapte pat//poftelor… viaţă, nu apă, avea-n mâni!/ gazele, nu gleznă, strângea şarpe sandala!/ …ologi tămăduiam prin săptămâni,/ când m-a oprit maria din magdala./ pân-atunci braţele-mi s-au întins doar să binecuvinte…/cu degetul pleoape bolnave-am atins…/buzele-mi n-au şoptit decât cuvinte/de tămadă, pentru zâmbetul stins//de pe obrajii copilului orb…/sărutau nisipul cu urmele paşilor mei/şi vindecaţi erau leproşii!… trupul, nu vorba, mi-i sorb/ochii ei, acum! ochii ei (iisus pe cruce). Cu reverențe curtenești și risipă de pietre scupme, sunt regizate mini-spectacole pline de galanterie, amintind de epoca amorurilor trubadurești : nebunul curții doamnă cutezat-a/să vă adune ca-în sipet sub pleoape./ mirat amurgu-își tremura agata/peste iatac și se-înnopta pe-aproape./ ținu-în perdea viclean ascuns obrazul/oglinzile erau adânci ca marea/și a sorbit din ele-întreg topazul/care pe trup vi-l picura-înserarea.// azi – ochiul meu n-o să vă mai culeagă/e stins pe talger vi-l aduc în dar/în unda lui vă veți afla întreagă/ca într-un bob de rece chihlimbar…(madrigal)
Alături de sarabanda de măști, de aceeași sensibilitate barocă ține și gustul pentru excesul de ornament, evocarea materiilor prețioase, imaginile de o densă materialitate: azi ochii voştri, doamnă, mi-au amintit oceanul/cu alge verzi pe valuri dar bănuiesc, latentă,/ sub undel de sarabanda e ce-n soare desfac aripă calmă,/ pădurea de schelete în leagănare lentă…//au curs atatea nave, peste câmpii lichide,/ cu briza şarpe suplu făcându-şi cuib în vele…/doar înnegrit catargul şi zdrenţele de pânză,/ pe-o stâncă în arşiţe, a mai rămas din ele…//iar mateloţii, putrezi sub alge ca smaragdul,/ se balansează ritmic în ştreanguri lungi de apă;/ un gol în coaste-i latră, cresc scoicile-n orbite,/ sub crengi imaginare oceanul îi îngroapă…//nu m-aşteptaţi de-acuma… în ochi vă ştiu oceanul,/ cu alge verzi pe valuri, dar e-n adânc, latentă,/ sub undele ce-n soare desfac aripă calmă,/ pădurea de schelete în legănare lentă… ! (balada unor naufragii). Aplecarea pentru ornamental se va concretiza, cu alte prilejuri, în mici japonezării, care au finețea unor rondeluri macedonskiene : samuraiul vegeta sub smalţ,/ ceaţa-şi picura în stradă varul,/ leşul lunii mai plutea pe cer/şi tuşea-n răstimpurisamovarul…//gheişele, smaragde-n ochi piezişi/înnoptând sub gene ca ebenul,/ aveau sânii mici cât rodii crude/coapsa caldă-și tremura desenul//prin mătasă… mâni de crizantemă/lujer proaspăt – glezne, mângâieri/pântecu-n vâlvoare aştepta…/şi dorinţa-n cearcănul de ieri//lăsa urmă nouă de penel…/ci trist prinţul n-a vroit nicicând,/ braţul iederă n-a vrut să-şi facățdoar fecioarei ce-o creştea în gând…//samuraiul vegeta sub smalţ, /ceaţa-şi ruginea în stradă varul,/ leşul lunii mai plutea pe cer/şi tuşea-n răstimpuri samovarul…(ilustrație pe un samovar) Fascinai de punerile sale ingenioase în scenă, Darie devine rareori confesiv, ca în acest superb poem care se cuvine citat în întregime și din care nu lipsesc, totuși, câtimile bine dozate de teatralitate: şi-ntr-o seară, – cum e aceasta care mi-a-ntârziat pe masă/ca un gest nedus până la capăt, ca/o mână-ntre file de carte rămasă! – /din odaie singur şi trist voi pleca…//poemele îţi vor rămâne ţie, probabil. imaginea ta,/ din rama ieftină, te va privi cu iris de gheaţă,/ până târziu, după ce mă vor înmormânta,/ aşa cum m-a privit pe mine de-o viaţă…//iar când voi fi de mult în pământ,/ vor începe să mă caute prieteni şi rude…/singură mama va şti cu certitudine că nu mai sunt,/ şi îşi va trece mâna, simplu, ţărăneşte, peste genele ude…//copilul va continua să se joace cu bărci de hârtie,/ iar tu, seara, spunându-i aceeaşi poveste, ai să-l adormi…/peste câţiva ani îl vei învăţa să scrie… să numere până la o mie…/aceiaşi brazi la fereastră vor atârna, indiferenţi şi enormi…//sora mea, olga, are să mă aştepte mereu/va citi versuri la lumina lămpii până târziu/amintindu-şi de vremea când i le citeam eu/dar, vezi tu, sunt sigur că n-am să mai viu.// tata, şi de-acum încolo, va merge la fabrică-n fiece zi,/ învelindu-şi cele două felii de pâine-n jurnal…/şi-n fiece seară se va-ntoarce mai bătrân… îl veţi auzituşind încă de la poartă… /în afară de asta, totul va fi cum a fost: banal…//verile şi toamnele se vor succede ca de obicei,/ şi-n iarnă jarul de fag vă va-ncălzi vetrele…/peste pieptu-mi descompus anii or s-apese tot mai grei…/până voi fi una cu iarba, iar mai apoi cu pietrele…//doar în tine, ca pe un cais în toamnă trezit,
flori care nu vor rodi nici când ai să creşti…/şi poemele-mi fără seamăn le vei înţelege negreşit!/ dar eu n-am să mai pot afla că tu mă iubeşti…(preludiu la testamentul poerului sau întoarcerea din banal)

Poetul însă e un spirit prea neliniştit, prea iconoclast, prea atras de tentaţia experimentului permanent pentru a se cantona multă vreme în interiorul unei asemenea lirici baladeşti, care, dacă fusese singura alternativă viabilă la poemul proletcultist, îşi epuizase totuşi destul de repede resursele de originalitate, aşa că relativul dezgheţ cultural de după 1960 (cel care a permis cristalizarea unei literaturi experimentaliste cu modelul în anvangardele interbelice) l-a găsit pregătit pe Darie Magheru pentru experierea unor noi registre ale poeticului şi ale literaturii; iar întreaga lui creaţie de după apariţia volumului Poeme (cea care îl defineşte cu adevărat) stă sub semnul acestei febre a experimentului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: