evanghelia dupa dracula (1)

EVANGHELIA DUPĂ DRACULA
/patru acte/

Personajele

IOAN DRACULA, fost principe al Valahiei
SEBASTIANO BULATTI ZIS BULEA, mai întâi secretarul, apoi temnicerul lui Dracula
ELISABETA BATHORY, verişoara lui Matei Corvin
MATEI COVIN, regele Ungariei
ŞTEFAN CEL MARE, domnitorul Moldovei
CARLO, GUIDO, BEPPO, TOMASSO, actori

Textul reprezintă o dramatizare liberă a romanului lui Marin Mincu
JURNALUI LUI DRACULA

Actul întâi

Subteranele de la Vişegrad

DRACULA: Azi noapte s-a petrecut ceva nou. De două zile cer o cergă ca să mă acopăr de frigul acestei celule,iar Bulea încă nu mi-a satisfăcut cererea. Şi totuşi, în astă noapte,la un moment dat, am simţit o căldură puternică. Am înţeles de îndată că erau şobolanii. Cine ştie câţi. Şi veniseră prietenoşi pe lângă mine, de parcă voiau să mă încălzească.
BULEA (Îmbrăcat într-o haină de măscărici şi ştergând cu o cârpă lespezile din subterană.):Iar ai omorât şobolani. Sânge, peste tot numai sânge.
DRACULA: Aşa a fost şi cu fata ta, Buhlea. N-am simţit nici o plăcere, dar sărmana fată a ţipat îngrozitor şi a umplut tot patul de sânge. Fusese fecioară.
BULEA: Ai făgăduit că o s-o iei de nevastă
DRACULA (Urmându-şi gândul.): Rămăsesem fixat la plăcerea perversă simţită în copilărie, când mi-am înfipt dinţii în sânul mamei mele. Nimic nu-i cu putinţă fără un şuvoi de sânge.
BULEA (Luând ceva de jos.): Poftim, o vrabie trasă în ţeapă.
DRACULA: Nu cred. Să văd.(Priveşte consternat vrabia din mâna lui Bulea.) Asta mi se trage de la Gugusyoglu. Deoarece sexul lui era, pe puţin spus, uriaş faţă de al altor bărbaţi. Închipuie-ţi că ţi se înfige în sfincter ceva foarte dur, că te pătrunde pe încetul şi-ţi cotropeşte tot spaţiul gol al abdomenului, că-ţi striveşte toate organele terciuindu-le, iar tu, atunci, rămâi atârnat pe parul ăsta fără putinţă de salvare. (Visător.) Mi-ar plăcea să-l văd pe Matei înfipt în sexul uriaş al lui Gugusyoglu.
BULEA:Taci,să nu te audă.
DRACULA (Venind spre rampă şi adresându-se publicului.): Io, Vlad Dracula, principe al Valahiei, de câteva luni sunt ţinut prizonier în castelul din Vişegrad. La început,totul a părut doar o glumă. Mă duceam cu oamenii mei la Braşov, în întâmpinarea lui Matei Corvin, ca să-l înduplec să coboare degrabă cu ai săi împotriva turcilor hărţuiţi de mine şi aproape înfrânţi. I-au trebuit cinci săptămâni de tergiversări şi de discuţii cu duşmanii mei, neguţătorii de la Braşov. Au ţinut sfaturi de taină fără mine şi până la urmă, tocmai când o pornisem iarăşi la drum, am fost prins şi adus aici.
BULEA: Iar vărul tău Ştefan a atacat Chilia tocmai în toiul luptelor tale cu Mahomed.
DRACULA: Eu i-am urcat în scaun pe amândoi, şi pe Matei şi pe Ştefan, după ce am hălăduit împreună, trimişi de Iancu de Hunedoara, prin cele mai mari curţi princiare europene. Ne legaserăm fraţi de cruce. Trebuia să învăţăm protocolul, tertipurile şi secretele vieţii de curte, trebuia să ne pregătim pentru rolul de viitori prinţi-domnitori.
BULEA: Ştiu, mi-ai mai spus.
DRACULA: Sărea la ochi, absolut pentru oricine, totala lipsă de cultură a lui Ştefan. Aproape analfabet, se uita la mine de parcă aş fi fost un monstru sau o ciudăţenie când vorbeam nemţeşte, italieneşte sau latineşte cu aceeaşi siguranţă şi dezinvoltură şi mă invidia de moarte. Matei, mai şiret şi mai subtil decât Ştefan, nu lăsa să i se vadă invidia..(Observă ceva pe jos.E un mănunchi de flori sângerii, la care se uită mult timp cu o grimasă de voluptate.) Florile astea imită perfect culoarea sângelui de femeie.(După o vreme.) Iar ai lăsat-o să pătrundă aici pe Elisabeta Bathory, Bulea.
BULEA: Astă-noapte au fost de strajă un neamţ şi un ungur, eu te străjuiesc numai ziua.
DRACULA (Privind în continuare extaziat florile.): Mi s-a întâmplat să cunosc la Bucureşti o femeie grozavă, a cărei frumuseţe părea să se concentreze toată într-o unică parte a trupului: pântecele. Era prea viu pântecul acela, sângele de sub pielea subţire pulsa avântat în vene şi se vedea în transparenţă pe coapse.Vitalitatea aceasta era insuportabilă:o energie fără margini ce mă umilea. Aş fi vrut să mă simt la fel de viu şi atunci i-am sfâşiat carnea şi am făcut să ţâşnească sângele acela în care m-am cufundat şi a cărui vedere m-a făcut să ejaculez.
BULEA: Despre istoria asta povestesc şi saşii de la Braşov.
DRACULA: De unde să ştie saşii de la Braşov cum te poate umili un corp de femeie.(Iarăşi privind în extaz mănunchiul de flori sângerii) Am văzut odată sânii unei tinere, întăriţi ca două phalusuri în erecţie şi m-am pomenit dintr-o dată lipsit de orice forţă. Am ejaculat înainte de a o penetra şi atunci ea s-a uitat la mine cu un dispreţ pe care nu-l pot descrie.
BULEA; Umpli toată celula de sânge,vorbeşti ca un obsedat sexual şi te mai miri că ai fost zăvorât în subteranele de la Vişegrad.
DRACULA:Totul e ca să-ţi ucizi plicitseala. Lumea se plictiseşte teribil şi atunci se desfată la vederea sângelui. Numai vărsarea de sânge e o desfătare care ne mulţumeşte cum trebuie. (După o vreme.)Lui Matei nu-i place sângele, e una dintre firile acelea biloase care preferă întotdeauna otrava.
BULEA: Atunci să iei seama la ce-ţi pun în strachină, nu uita că mi-ai necinstit fata.
DRACULA: Aici am fost adus pe muţeşte, pus în lanţuri şi cu căluş în gură. Matei vrea ca lumea să nu ştie că eu mai exist. La început am crezut că e vorba de o farsă, de o păcăleală, jucată în faţa tuturor, de dragul distracţiei. Lui Matei îi place mult teatrul, până şi pe tine te poartă în haina asta de măscărici.
BULEA: Bine spus teatru, doamna Elisabeta ţi-a pregătit o mică reprezentaţie.(Strigă către culise.) Să poftească doamna Elisabeta şi majestatea sa regele.
(Intră Elisabeta Bathory însoţită de un actor costumat ca un rege de bâlci.)
ACTORUL: Papa Pius al II-lea îi scrie prinţului Dracula, numindu-l învingătorul lui Mahomed.
ELISABETA: A devenit obiect al curiozităţii până şi pentru regele Portugaliei. La curtea Castiliei se vorbeşte tot mai mult despre Dracula.
ACTORUL: Prea multă admiraţie. Prea multă curiozitate. (Scoţând o scrisoare din buzunar.) Noroc că scrisoarea lui Pius a ajuns în mâinile noastre.
ELISABETA: Nu-l plăteşti degeaba pe meșterul Bulea, Matei.
ACTORUL: Papa tulbură apele. Vrea să-l aşeze în fruntea viitoarei lui cruciade pe valahul ăsta fudul.
ELISABETA: Care nu e cel puţin prost, ca prietenul tău Ştefan de la Suceava.
ACTORUL: Îi voi trimite lui Pius cartea care se cheamă Monstruoasa şi nelegiuita cruzime a lui Ioan Dracula scrisă din ordinele noastre speciale.Iar pe valah îl aşteaptă subteranele de la Vişegrad. Hei,meştere Bulea, vreau să mai aud odată capetele de acuzare.
BULEA: Saşii de la Braşov povestesc că Dracula îşi făcea de cap, încercându-şi violenţa pe trupurile femeilor. Îndeosebi se aminteşte felul cum a pus să fie tăiat pântecele unei femei care spusese că este gravidă cu el. A vrut ca toată lumea să vadă locul unde fusese pusă sămânţa lui.
ELISABETA: Admirabil, Matei, diacii din Buda au o închipuire nespus de bogată.
BULEA: Când o femeie era prinsă asupra păcatului de preacurvie, se putea întâmpla să i se vâre in vulvă un şoarece. Sau să fie cusută acolo. Sau ca tocmai partea aceea ruşinoasă să-i fie crestată mărunt şi apoi presărată cu sare sau cu oţet. A mai născosit şi alte cazne: pentru fecioarele care nu ştiau să-şi păzească fecioria până la măritiş. După ce le ungea între picioare cu miere, le lăsa să fie legate zile întregi lîngă un muşuroi de furnici.
ACTORUL: Destul cu faptele astea de misogin înrăit. Vreau scena cu ambasadorii, meştere Bulea.
BULEA:Într-un rând, Dracula a primit la curte mai mulţi soli apuseni, care potrivit obiceiurilor,nu şi-au scos în faţa principelui acoperâmintele ce le purtau pe sub pălării. Intrigat, Dracula vru să să le dea solilor o lecţie exemplară: a poruncit să le fie bătute în cuie acoperămintele.
DRACULA:Cine o fi scris istoriiile asta? Pare o scriere impersonală a unui străin care ar fi trăit şi suferit toate întâmplările povestite. Dar cine a trăit?, cine a scris? Cine? Unde? Când? Variantele istorisirilor despre mine se amestecă între ele ca nişte făpturi vii şi mi se răzvrătesc în cap, nu mai izbutesc să le ţin locului.Nu mai văd decât semnele literelor – nemţeşte,greceşte, latineşte, slavoneşte, turceşte. Fiecare literă are culoarea sângelui.
ACTORUL: A dus împotriva sărmanilor şi a celor cu tot felul de beteşuguri un război de exterminare, nu-i aşa.meştere Bulea?
BULEA: Într-un rând, Dracula a dat poruncă, prea sfinte părinte, ca toţi bătrânii, bolnavii, ciumaţii şi năpăstuiţii să fie aduşi la dânsul. După ce le-a dat să mănânce şi să bea, ferecă uşile palatului şi-i dădu foc cu mâinile lui.
DRACULA: Am omorât cerşetorii pentru că ţara mea mea era covârşită de ei. Nicăieri nu există atâţia oameni lipsiţi de demnitate ca în Valahia.
ACTORUL: Valahul acesta a fost un trădător al creştinătăţii.
DRACULA: Eu trădător? Vede-te-aş înfipt în mădularul uriaş al lui Guguysoglu, lepădătură!
ACTORUL:Ce scrie în scrisoarea lui către Mahomed, meştere Bulea?
BULEA: Împăratului tuturor împăraţilor şi stăpânitorului tuturor stăpânitorilor ce se află sub soare, strălucitului şi marelui sultan Mahomed, Ioan voevod şi domn al Valahiei, dă semn de plecată supunere. Eu cunosc bine tot cuprinsul Transilvaniei şi toată Ungaria şi am mare pricepere la lucrurile şi înfăţişările locurilor. Dacă va fi pe placul Înălţimii Tale aş putea să dau în mâna ta tot cuprinsul acestor ţări. Până ce voi fi viu eu voi rămâne sluga ta neclintită şi credincioasă.
DRACULA:Ce mârşăvie! (După o foarte lungă tăcere.)Ei bine, am hotărât: am să-l ajut pe Matei în campania asta infamă împotriva mea. Voi fi eu însumi născocitorul celor mai monstruoase fapte ce se vor povesti pe seama mea. Le voi scrie şi le voi răspândi în toate limbile pe care le cunosc, îmi voi folosi oamenii ca să le difuzeze în toate ţările cu putinţă.. Voi fi un erou negativ, dar ce are a face? Nimic nu rezistă cât negativul, ba mai mult, numai din negativ poate rămâne vreo urmă; din ceea ce e abject, urât, infam, diabolic. Numele diavolului e rostit de toată lumea în fiecare zi, pe când cel al lui Dumnezeu,e uitat sau lăsat deoparte,. Dumnezeule!, ce descoperire. Aş putea fi mesagerul diavolului. Aş putea să rămân în istorie ca încarnare a demonului. Anastasius îl indică în mai multe feluri: diabolus, daemon, inamicus. tyrranus, spiritus fornicationis. După mine o să se cheme numai Dracula.(După un moment de tăcere.) Dumneata îmi eşti amică sau inamică,Elisabeta?
ELISABETA:Mai degrabă amică. Poate fiindcă în pântecul meu se zbate un spiritus fornicationis. Poate pentru că îmi place la nebunie culoarea sângelui proaspăt, Dracula.(După o vreme.) Norocul tău e că Matei mi-a poruncit să te spionez.
DRACULA: Îi voi scrie lui Pius.
BULEA: Vezi numai să nu-ţi rătăcească poştaşul scrisorile.
ELISABETA: E inutil. Papa tocmai a publicat o autobiografie masivă, autoportretul lui de om aflat în culmea puterii spirituale şi de mare apărător al creştinătăţii. E vorba şi de tine acolo. Pius glosează pe larg despre odioasa atrocitate şi natura monstruoasă a lui Ioan Dracula, prinţul valahilor.
DRACULA:Iată-l prin urmare pe papă îmbrobodit de fratele meu de cruce Matei, silindu-se, după puterile lui, să-mi întreţină legenda. Păcat. Pe vremuri era un remarcabil autor de versuri erotice. (Actorului.) Tu eşti italian, nu-i aşa?
ACTORUL: Întocmai, luminate principe. Numele meu este Carlo. Suntem o trupă de actori pe care regele Matei ne-a adus tocmai de la Firenze.
ELISABETA: Carlo şi tovarăşii lui sunt la dispoziţia ta, ca să-ţi alunge melancolia captivităţii. Şi să mai spui că vărul meu Matei nu se dovedeşte generos şi atent. Cine a mai pomenit trupă de teatru în subteranele de la Vişegrad. (Actorului.) Poţi să pleci, Carlo. (Actorul iese.)
DRACULA: Cruzimile mele fictive l-au ofuscat aşadar pe Pius al II-lea, care s-a grăbit să le reproducă în memoriile sale. În De bello gallico Iulius Caesar povesteşte şi el nişte atrocităţi abominabile: despre cum i-a ucis pe toţi helveţii şi aşa mai departe. Iar Iulius Caesar a rămas în istorie. E curios, dar istoriei puţin îi pasă de victime, pentru ea contează numai învingătorii.Poate că Caesar a şi inventat unele fapte pentru a-şi construi o figură monumentală. De ce n-aş face la fel?
BULEA: Nici n-ai prea multe de inventat, pântecele fiicei mele mi-e martor. Şi vrabia asta trasă în ţeapă. Şi stârvurile astea de şobolan.
DRACULA: N-aş vrea să fiu greşit înţeles, dar pentru mine verbul a ucide conţine o etică. Uitaţi-vă în istorie şi veţi vedea că tot ce e mai durabil îşi are temeiul în crimă. Dăinuiesc mai mult popoarele care au ucis fără să-şi justifice faptele. Citiţi în Biblie cât au ucis evreii:însetaţi de moarte şi-au omorât până şi învătătorul care s-a sacrificat pentru ei. Istoria lor mai veche e un munte de prepuţuri retezate ale duşmanilor.
BULEA:Parcă tu n-ai retezat niciodată mădularul unui bărbat.(După o vreme.) Mă duc să-mi caut sticluţa cu şoricioaică.(Iese.)
DRACULA: Am botezat cu sânge, după exemplul Sfintei Scripturi.(După o tăcere prelungită,privind-o lung pe Elisabeta.) Dacă moartea ar avea chip de femeie, ar avea trăsăturile dumitale, Elisabeta. Cred că eşti un demon trimis de Matei să-mi siluiască destinul.
ELISABETA: Mă privesc în oglindă şi observ simetria perfectă a chipului meu. Ochiul meu stâng se află în raport de simetrie cu ochiul meu drept, tot aşa şi braţele, şi urechile. Odată am asistat la disecţia unui cadavru şi am verificat dacă şi măruntaiele noastre sunt dispuse după acelaşi principiu. Inima e aşezată între coaste, la stânga. Numai cea a lui Isus era pusă în dreapta. Cred că şi ţie îţi bate inima în partea dreaptă,Dracula.Tu încalci regula: nu eşti nici om, nici neom, eşti pur şi simplu asimetria. Mă faci să detest trăsăturile simetrice ale chipului meu, care mi l-au adus pe Matei între aşternuturi, El are inima în stânga, nu-i decât un suveran mediocru.
DRACULA:Ai început să faci şi dumneata literatură.(După o vreme.) Fireşte, în hruba asta aş putea să mă dedau şi eu scrisului, ca voi toţi. Să ţin un jurnal sau să compun o dramă intitulată Evanghelia după Dracula.
ELISABETA: Poporul tău n-a avut niciodată poeţi,Voi sunteţi poporul care n-a scris niciodată nimic.
DRACULA:.Aş putea fi primul poet cunoscut după nume al acestui neam, care dintre toate vocaţiile o are mai ales pe cea a anonimatului.Dacă mă gândesc bine, eu am fost de altfel totdeauna un fel de poet. Am transformat ficţiunea în realitate, depăşind-o şi completând-o cu o realitate pe care nimeni altcineva nu şi-o putea închipui. Dante şi-a scris cu cerneală Infernul, eu îl voi scrie cu sânge, iar infernul lui Dracula va fi atât de atroce, atât de abominabil încât îi va face pe cititori să-şi spintece burţile de oroare.(Pauză.) Mi-au mai rămas de făcut două lucruri: să scriu o carte care ucide şi să mă împreunez cu o moartă.Trebuie să-mi duc până la capăt asimetria.
ELISABETA: De ce nu vrei să te culci cu mine, Dracula?
DRACULA: Fiindcă, aşa cum ai spus, eşti simetrică şi, prin urmare, condamnată la mediocritate.(După o vreme.) Orice acuplare erotică mă tulbură ca un atentat la pudoare. Nu eşti decât un maldăr de măruntaie,Elisabeta. Cred că sexul tău seamănă cu gura unui peşte de pradă.
ELISABETA: M-am culcat cu zeci de bărbaţi, dar nici unul din ei n-a reuşit să mă defloreze cu adevărat. În afară de tine,Dracula, toţi bărbaţii sunt nişte neputincioşi.
DRACULA: Totul începe de la primul act sexual, care nu-i decât o oribilă tragere-n ţeapă. O să scriu în drama mea şi despre asta.
ELISABETA:E Nu e nevoie să scrii nici o dramă, ea fost deja scrisă din porunca vărului meu Matei care ţine morţiş să facă din tine un personaj. Ai înţeles? Matei e autorul, iar tu personajul, în asta constă toată înşelăciunea. Din temniţa Vişegradului se mai poate ieşi,dar dintr-o carte e cu neputinţă, Dracula. Ficţiunea e mai tare şi decât viaţa şi decât moartea. Iar nenorocirea ta e că oamenii lui Matei sunt nişte dramaturgi absolut mediocri. (Strigând către culise.) Vino, Carlo, te pofteşte fostul principe al Valahiei.
(Subterana e luminată foarte puternic. Într-un colţ se poate vedea acum loja regală,de unde Matei Corvin urmăreşte atent spectacolul. Muzică veselă.Reintră actorul,de data aceasta într-un costum de papă grotesc,)
DRACULA (Uimit.): Cum ai ajuns aici, Piccolomini?
ACTORUL: Am primit scrisoarea ta şi m-am hotărât să-ţi răspund prin viu grai. Un papă poate intra când pofteşte până şi în subteranele castelului de la Vişegrad.
DRACULA: Nu ţi-am trimis nici o scrisoare.
ACTORUL: Ba mi-ai trimis, dar nu mai ţii minte. Captivitatea a făcut să-ţi slăbească memoria.(După o vreme.) Vreau să-ţi spun că regret enorm capitolul acela calomnios din cartea mea de memorii. Am dat ordin să fie scos din toate ediţiile viitoare.De unde era să ştiu că e vorba de tine? Eu te cunoşteam drept prinţul Vlad, nu drept Dracula. Iartă-mă, a fost o confuzie regretabilă.
MATEI CORVIN: A fost o confuzie regretabilă.
ACTORUL: Ştii cât de mult te stimez şi te preţuiesc.
MATEI CORVIN: Ştii cât de mult te stimez şi te preţuiesc. Am chiar un loc de căpitan pentru tine într-un regiment de ulani. Ar trebui să te gândeşti la propunerea mea: solda e bunicică.
DRACULA (Cu vocea slăbită.): Nu mai am vioiciunea de altădată, când din propria mea iniţiativă, singur şi fără să fiu constrâns de cineva, ieşeam în persoană la luptă împotriva necredincioşilor. Am luptat împotriva turcilor, ce-i drept, dar înainte de toate, mă aruncam împotriva violatorului meu Mahomed.
MATEI CORVIN: Nu moare nimeni dintr-un futut în cur,verişorule.
DRACULA: Mai întăi l-au violat pe Radu, pe fratele meu, dar, spre deosebire de mine, lui îi plăcea. Odată l-am surprins cu căpetenia gărzilor şi l-am auzit scoţând strigăte scalâmbe de voluptate. Am avut atunci o răbufnire de mânie atât de nemăsurată încăt,cu un pumnal pe care îl purtam totdeauna cu mine, am tăiat sexul turcului, la ale cărui urlete a venit Gugusyoglu şi a poruncit să fiu azvârlit într-o temniţă.
MATEI CORVIN: Vezi, Piccolomini? Nu e vorba în totalitate de calomnii.
ACTORUL:Te-ai purtat ca un nesăbuit, fiule. Sfânta noastră biserică are oroare de sânge.
MATEI CORVIN: E adevărat că te-ai futut până şi cu pisicile?
DRACULA: Toată ziua m-au ţinut nemâncat, iar până la urmă s-au hotărât să-mi dea un castron cu sos ardeiat.Mi-era foame şi am mâncat fără să-mi dau seama, cu toate că gustul cărnii aceleia avea ceva ciudat care-mi amintea de izul greţos ce se răspândise în odaie după ce Gugusyoglu îşi făcuse pofta cu mine.
MATEI CORVIN: Îţi aminteşti, Piccolomini, ce versuri spirituale compuneai odinioară? (Recită.) <> (Pe un ton de cunoscător.) Categoric,e mult peste Petrarca.
DRACULA: Nici nu terminasem bine,când a venit Gugusyoglu şi-mi spuse rânjind:<>.Apoi mi-au dat să mănânc numai testicule de animale, ce dezlănţuiau în mine apetitul sexual maxim şi o permanentă întărire a membrului.
ACTORUL:Şi te lauzi cu asta, fiule? Sfânta noastră biserică are oroare de concupiscenţă.
DRACULA: Deşi nu-mi aminteam să fi avut până atunci porniri violente, am început să-mi imaginez, dintr-odată, formele cele mai cumplite de răzbunare. Întâi şi întâi, aş fi vrut să-i strâng pe toţi soldaţii lui Gugusyoglu şi să le tai sexele.
MATEI CORVIN: Iată nişte inovaţii pe care le-am putea introduce şi la Vişegrad.
ACTORUL; Nu pot să încuviinţez dorinţa asta nesăbuită de răzbunare. Trebuie să-i iubim pe duşmanii noştri, fiule. Şi să-i răsplătim cu bine pe cei care ne-au făcut rău. Recunoaşte: ai nişte porniri imorale.
DRACULA: În loc de morală, eu aş introduce un alt concept: cel de cunoaştere.
ACTORUL: N-ai nici un drept.
DRACULA: Spui asta fiindcă eşti papă. Avea dreptate Cusanus: religia ia în seama ei problemele de morală ca să împiedice gândirea de la mersul ei înainte.
ACTORUL: Unde o fi citit asta Cusanus în Sfânta Scriptură? Ce nu e scris în Sânta Scriptură nu are dreptul la existenţă.
DRACULA: Cine îndrăzneşte să depăşească limitele impuse de aşa-zisa morală devine după voi imoral. Eu nu sunt nici moral,nici imoral. Eu sunt. Cum anume sunt eu,se va stabili a posteriori,
ACTORUL: Prea bine:a posteriori. Dar de către cine?
MATEI CORVIN: De istoricii noştri din Buda, evident, verişorule.
DRACULA (Moment de luciditate.):Cine a compus replicile astea, Elisabeta?
MATEI CORVIN: Elisabeta a plecat, mai are şi altceva de făcut decât să stea la dispoziţia unui neputincios.
DRACULA: Orice întărire a mădularului meu mi se pare aproape o crimă.
MATEI CORVIN: Fiindcă mădularul tău se întăreşte doar la vederea sângelui, verişorule.
ACTORUL: În sfârşit, m-ai convins că nu e vorba doar de nişte legende calomnioase. M-am hotărât: voi păstra capitolul despre Dracula şi în ediţia a doua a memoriilor mele.
DRACULA (Iarăşi lucid.): Acum vă înţeleg jocul, Matei. Eşti un suveran mediocru şi un dramaturg lamentabil.
MATEI CORVIN (Jignit.): Dacă nu-ţi place piesa mea, n-ai decât să compui tu alta mai bună. Îţi pun cu plăcere la dispoziţie trupa mea de actori.
ACTORUL: Eu şi-aş sugera să scrii latineşte. Ar putea să iasă ceva în maniera lui Seneca. Sunt convins că n-o să faci economie la sânge.
DRACULA: Cărţile sau se scriu cu sânge, sau nu se scriu.
MATEI CORVIN: Îţi recomand totuşi cerneala. Bulea a primit ordin să-ţi înmâneze din partea mea cinci sute de pene de gâscă.( După o vreme.) Ascultă-mă pe mine, Dracula, nu există pe faţa pământului nimic mai fascinant decât teatrul.(Se scoală în picioare şi aplaudă multă vreme în direcţia lui Dracula.)
Întuneric deplin

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: