danuta (3)

Au început mâncărimile.
Deşi la Bucureşti mă îngrijesc cu încă şi mai multă stricteţe de igiena mea personală, deşi fac trei duşuri pe zi, deşi, de teama unei intoxicaţii, am evitat de la început deliciile bucătăriei balcanice şi chiar am luat hotărârea să nu mai consum carne, sunt apucat din senin (aşa cum se întâmplă şi în momentul de faţă) de nişte mâncărimi neplăcute, care mă fac uneori să mă scarpin până la sânge.
Au fost nopţi când n-am reuşit să adorm din cauza lor, nopţi pe care le-am petrecut căutând în zadar prin aşternuturile patului meu urmele unor paraziţi, cercetându-mi amănunţit toate părţile corpului pe care nu reuşeam să descopăr nici o roşeaţă suspectă, intrând în mai multe rânduri sub duş (căci apa rece îmi calma puţin mâncărimile, care izbucneau însă după câteva minute cu şi mai multă intensitate), dar mai ales scărpinându-mă cu înverşunare până spre dimineaţă, când reuşeam în sfârşit să cad într-un somn chinuit şi superficial.
Mâncărimile izbucnesc în locurile cele mai neaşteptate: pe piept şi pe burtă, în zona testiculelor, în scobitura sub-braţului, uneori până şi în interiorul urechilor.
M-am adresat în cele din urmă unui medic dermatolog, care mi-a prescris câteva alifii. Tratamentul n-a avut însă nici un efect, singurul remediu rămâne tot scărpinatul, motiv pentru care a trebuit să renunţ la obiceiul de a-mi tăia unghiile din carne, acum mi le las să crească mai lungi, având grijă să le curăţ de câteva ori pe zi cu vârful unui briceag pe care îl port totdeauna în buzunarul vestonului.
Cu timpul, am reuşit să descopăr diverse tehnici de scărpinat. Pentru mâncărimile de pe burtă mă folosesc de unghia arătătorului, căreia încerc să-i dau o poziţie perfect verticală, atunci când mă mănâncă testiculele îmi apuc uşor scrotul între degetul mare şi arătătăror şi mă frec cu buricele degetelor, obţinând aproape instantaneu o senzaţie de eliberare.
Acum mâncărimea s-a declanşat undeva deasupra stomacului şi trebuie să fac un efort uriaş pentru a-mi reprima gestul, care a devenit aproape reflex, al scărpinării cu unghia. Aş putea merge să mă scarpin la toaletă, dar gândul de a o lăsa singură pe Danuta în tovărăşia acestor români puşi pe scandal, cărora chelneriţa tocmai le aşază în faţă nişte sticle lungăreţe de bere, îmi paralizează orice iniţiativă. Poloneza nu se uită deocamdată la mine, priveşte şi ea spre grupul românilor, aşa că îmi iau inima în dinţi, îmi strecor cu discreţie mâna sub veston şi încep să frec delicat cu buricul arătătorului locul unde s-a instalat mâncărimea.
Fireşte, dacă m-aş putea folosi în voie de unghii, plăcerea a fi mai intensă, dar uniforma pe care o port, ca şi teama că aş putea fi surprins de tânăra poloneză sau chiar de ospătăriţa cu picioarele scurte, îmi impun o oarecare rezervă.
Sunt smuls însă din voluptatea mea solitară de glasul gutural al Danutei care mă roagă să-i comand un pahar de coniac. Tresar din tot corpul, ca un adolescent care a fost surprins masturbându-se, scot mâna de sub veston şi mă forţez să-i zâmbesc tovarăşei mele, apoi mai iau o înghiţitură de Courvoisier.
Dacă aş izbuti să mă euforizez suficient, poate că şi mâncărimile ar deveni mai lesne de suportat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: